Femeile urâte şi mamele adorate




Pe 7 aprilie s-a nascut Maia, nepoata si fina mea. Poate prevestind un spirit aventurier, ne-a dat inca din primele zile motive de deruta, nestiind nici medicii ce se intampla cu respiratia ei subcapacitata. Nebunatica dragalasa acum e bine si asteapta, grasuna si mancacioasa, sa se care odata acasa la ea unde o sa respire la capacitate maxima (si) prin curtea parintilor ei, altadata (si in viitor) loc de paraghelii mature, impanate de clinchetul sticlelor, si, mai recent, teren de joaca pentru copilasii tot mai des iviti acolo in vizita, impreuna cu parintii lor, prietenii nostri comuni, parinti proaspeti.

Deci, de vreo 5 zile vizitez zilnic o maternitate bucuresteana, de stat dar destul de faimoasa. Ca un observator atent dar inconstient al momentului, abia acum revad filmul vizitelor mele de acolo. Si poate nu as fi facut-o nici acum in scris, daca nu se zbarlea la mine sentimentul vinovatiei de a nu mai fi fost prezent pe blog de atata vreme. La zbarlitul lui s-a mai adaugat si reprosul usor al sotiei mele: “altadata scriai si dupa ce veneai de la piata, si acum nu ai nimic dupa 5 zile de spital?”
Va zic si voua ce i-am raspuns ei.
Multa tristete si batranete prematura, schimonoseala chipurilor confuze, saracia gesturilor si o pacla in ochii mamelor si ai vizitatorilor, o panica neinteleasa care asteapta sa fie trecuta – poate si speriati de noutatea spatiului, spitalul. Acolo, ca peste tot, sunt si nasteri cu probleme, unii copii nu rezista trecerii peste prag (si se stia asta dinainte de deschiderea “usii”), altii prefera sa faca nazuri inca din primele minute si se lasa mai greu convinsi ca asta e lumea cea mai buna (sanchi!) :)
Dar nu despre aceste cazuri extreme si nefericite vorbesc! Mamele pe care le-am vazut pasind grijulii pe holurile spitalului, tinandu-se de burta, aveau copiii in regula, insa ele erau ori imbatranite de o viata pe care usor o ghiceai ca fiind grea, ori erau inestetice pur si simplu. Cred ca multe dintre ele au ales nasterea ca pe o ultima zbatere biologica a trupurilor lor. Erau departe de frumusete! Unele, cu siguranta, nu au trecut nici macar aproape de ea. Si nici despre frumusetea interioara sa nu imi vorbiti. Si nici despre travaliul la capatul caruia se aflau. Mi se parea ca isi cautasera in nastere o dovada ca mai sunt inca in stare de minuni, ca in tinerete, cand, proaspete inca, primeau ofrandele barbatilor din jur, cand erau cautate pentru vaginul lor si nu pentru uterul lor. Acum barbatii, sotii sau rudele lor masculine, stateau cu florile in bratele flescaite, cu fruntile incordate si tacute, aruncand ocheade vinovate unei vizitatoare lunga teribila-n craci, simbol al unor pulsiunii care nu aveau nici cea mai mica legatura cu maternitatea si nici cu paternitatea.
Nasuri lungi si buze indesate, picioare strambe si mici, sau lungi - niste ramuri noduroase si ofilite, ochi inexpresivi - ca un termopan, sau infundati si tematori, maini umflate, cu unghiile crapate, fiinte garbovite sau scunde si slabanoage cu parul foarte rar si nespalat, obeze si cracanate… In 2-3 cazuri, am gasit in ochii acelor mame sclipiri puternice, cu greu tinute in frau – Exceptiile, evident! Nu stiu, poate restul nu isi recuperase destula energie pentru a straluci. Poate…
Ce sunt sigur e ca frumusetea fizica a femeii, atat de cantata de poeti :)) nu prea era in maternitatea pe holurile careia am stat ore intregi. Si mai sunt absolut sigur ca, daca eu oi fi prea cusurgiu sau prea estet :)) , pentru copiii care zbirau la ultimul etaj, acele femei uitate de frumusete vor deveni,

cu sigurantza,

cele mai adorate fiinte! Macar atata optimism va pot oferi si eu… :)

P.S. Acum, ma duc sa o sun pe mama.


9 Responses to "Femeile urâte şi mamele adorate"

anaid says
12 aprilie 2010, 19:28

Dumnezeule, ce spui tu aici? nu m-am gandit niciodata ca o femeie care tocmai a nascut sau urmeaza sa nasca e urata! esti sigur? imi pare ca am nimerit intr-un film horror!
sa-ti traiasca nepotica si fina totodata! astept sa-mi spui ce sentiment nutresti dupa botez. :)

Liviu Drugă says
13 aprilie 2010, 12:40

Sunt foarte sigur :) Asa le-am vazut eu si nu am nici cel mai mic motiv sa deteriorez realitatea. Se confirma si aici ca majoritatea femeilor, cat sunt inca frumoase, se pastreaza pentru sexul "neproductiv", in timp ce femeile cu nurii distrusi se consacra maternitatii, ca pe o ultima reduta pe care trupul lor o mai poate cuceri.
Si nu este nimic ciudat, anormal aici, sunt doar instinct si ratiune in aceeasi masura.

Cat despre botez, nu am ce sentiment sa nutresc. Este, pentru mine, doar o alta ceremonie, un alt spectacol, din multele, de care omul muritor are nevoie si pe care tot el le-a inventat. :)

anaid says
13 aprilie 2010, 17:50

brrrrrrrrrr, o femeie care naste la 22-25 de ani naste pentru ca e ultima "reduta " pe care-o are de cucerit? si nu mai are nevoie de sex neproductiv? lumineaza-ma ! m-ai lasat fara cuvinte!ma faci sa te intreb, in ce lume traiesti? sau poate eu sunt din alta lume! :)

Liviu Drugă says
14 aprilie 2010, 16:29

Eu nu am zis ca nu mai are nevoie de sex neproductiv. Are, poate sa aiba si la 80 de ani, insa dizarmonia trupului ei nu mai atrage, si nevoia ei ramane suspendata. Femeia frumoasa, curtata masiv, joaca pe cartea "neproductivului" sex :), nu are gand sa devina mama, este ea insasi inca un copil care se bucura de cel mai mare si mai inofensiv joc al oamenilor mari: sexul. Joc oarecum iresponsabil. Cand, din cauza urateniei, femeia este exlusa din acest joc, isi creeaza (aproape) singura ultimul joc al vietii ei. Jocul asta este insa unul responsabil.
Viata e destul de dura, cand nu simti la timpul potrivit ca te-au respins din jocul in care credeai ca mai esti inca parte, si chestia asta e valabila pentru toata lumea - si pentru barbatii
Am fost mai clar acum? :)

Liviu Drugă says
14 aprilie 2010, 16:31

Unde ultimul joc al vietii unei femei mai putin frumoase sau boccie de-a drepul este maternitatea!

ad says
28 aprilie 2010, 13:35

Adevarul e ca starea aia de suprema epuizare - ca si cum corpul ti-ar fi fost consumat si aruncat ca o carpa, in care totusi mai colcaie intr-o frenezie valuri de schimbari hormonale, traduse in dureri nemaisimtite, transpiratii reci etc -, care apare si persista zile/saptamani dupa nastere, e greu de inteles din afara. Mai ales de cineva care defineste feminitatea in termeni erotici, nu materni. Adica cineva care (spun cu riscul sa cad in cliseul discursului feminist) vede femeia mai degraba ca pe un construct estetic ("bibelou de portelan", care nu miroase niciodata urat, nu ragaie, ci arata ca un perpetuu model defiland pe catwalk sau in poze din media photoshopate la greu), decat ca pe o fiinta in sine. Sinceritatea e de apreciat, totusi.

Liviu Drugă says
28 aprilie 2010, 14:18

Estetica, la fiintze ca si la obiecte, elimina din start functia. (Frumosul nu e nici practc si e dincolo de moralitate - e amoral. )
Un barbat frumos e frumos si daca e mega cretin, misogin sau gay. O femeie la fel. O mama este oricum frumoasa in ochii copilului, pentru ca el are o perceptie influentzata de raportul matern - nimic de contestat aici. Sotul poate si el sa isi vada sotia, acum devenita mama, ca pe o imagine placuta privirii. Si nici cu el nu am nimic - se afla pe alta pozitie.
Eu nu eram acolo nici ca fiu, nici ca sot, ci ca observator intamplator.
Nu am generalizat, cum ca toate mamele din lume sunt urate, insa cele pe care le-am vazut eu acolo da.
In plus, nu cred in trupul de catwalk ca supremul etalon de frumusete.

Anonim

Peste ani finuta ta va fi si ea cea mai urata femeie din lume dupa o femeie nastere, dar cu siguranta va ramane cea mai frumoasa finuta ...

Liviu Drugă says
11 decembrie 2012, 13:38

Anonim,
Nu toate femeile se departeaza de frumusete la nastere si in apropierea ei. Sper ca si finuţa mea să facă parte din această categorie. :)