"Politist, adjectiv" - o virgulă


Sunt in clasa celor care nu au gustat filmul, fara sa ma reped in prima banca.

Cu secventele lungi – acuza generalizata – m-am obisnuit relativ si am asteptat recompensa precum un turnator (!) de metale grele ziua de salariu. Sunetul neclar, in buna traditie romaneasca, te face chiar sa te simti ca intr-o turnatorie de metale grele.

“Politist, adjectiv” este “fantana” lui M. Duchamp, este viata pe care o cunosteam prea bine, reconstruita identic (si tipic romaneste) in film. Prin urmare, re-pozitinarea nealterata intre limitele ecranului ar fi trebuit sa ma senzibilizeze. Sunt un nesimtit la disclocarile astea, un nesimtit român, asemeni unui aborigen confruntat cu extazul newyorkezilor adunati in jurul unui bumerang, al strabunicului sau, expus intr-un muzeu. Nu ma incanta sa fiu din nou martorul unor intamplari pe care le-am mai trait in mod aproape identic. Inteleg ca sunt invitat sa fiu partas la experienta unei asteptari in anticamera, dar astept in schimb ceva nou, filtrat, deformat, flamboiant, schematizat, etc...

Personajele din secretariatul comandantului sunt exact ca in viata reala, privite de camera de filmat exact de pe locul unui martor tacut al acelor ne-intamplarilor. E ca si as fi invitat la o petrecere, care nu se tine intr-un club luxos, ci intr-un beci luminat medieval cu torte, dar toata lumea s-ar comporta identic ca intr-un club. Pentru mine, aceste intalniri tin de “ne-intamplare”: se creeaza contextul, dar nu se petrece, nu se intampla nimic deosebit. Admir deci ideea, apreciez experimentul, dar ma car dracului acasa… sau intr-un club.

Sotiei mele i-a placut, chiar daca nu foarte tare. Dar ea nu a stat pe coridoarele politiei capitalei si nici nu a avut cum sa studieze zeci si zeci de minute chipurile inexpresive, robotizate, parca fara de drame, ale slujbasului roman, gradat sau nu. Orice s-ar spune si oricate teorii ale receptarii artei s-ar emite, cari dupa tine in fatza lui picturilor lui Durer sau filmelor lui Roy Andersson nu doar experientele tale estetice, oricat de multe si variate ar fi, ci si pe cele cotidiene, marunte, extenuante sau fericit-odihnitoare.

Ziceam de salariul pe care il astepti la sfarsit de luna. Scena DEX-ului a reprezentat plata muncii mele (plin de bune intentii, pe bune!). Ivanov, in rolul comandantului, este incredibill. Desi nu prea iti vine sa crezi ca un asemenea comandant de politie exista, actorul te duce fix in locul in care nu mai incotro si crezi. Asta da, aici am simtit filmul, arta. Si am râs… Si m-am bucurat ca un proaspat eliberat din parnaie de spectacolul capcanelor mestesiugit intinse de politisul mare politistului mic… Si mi-am zis, freacandu-mi palmele batatorite “A dracului munca asta in turnatorie, dar a meritat…”

Daca show-ul oferit de comandant m-a scos cu eleganta din zona “adevarat sau fals”, ideea politistului cu constiinta nu m-a "prins". (Sunt in total si exploziv dezacord cu ideea de "arta moralizatoare"). A fost ca si cand ar fi venit unul la mine si mi-ar fi zis “bai, eu joc canasta pe plajele sud-americane cu a.l.s.”, iar eu trebuie sa il cred doar pentru simplul motiv ca o spune. Ei bine, vreau dovezi, macar sa simt o agitatie sincera a individului care face aceasta afirmatie, chiar daca o “joaca” :))

Pentru scena magistrala din biroul comandantului, “Politist, adjectiv” ramane pentru mine o virgula. Astept ca dupa ea sa apara acel ceva mai bun, anuntat de replicile care vor ramane in istoria cinematografului romanesc.


6 Responses to ""Politist, adjectiv" - o virgulă"

mofturi de ochelarist says
14 ianuarie 2010, 12:52

Daca ar fi zis de jocul de canasta cu als pe plajele sud americane nu trebuia sa-l crezi. Als nu stie canasta. Sau stie ?! Habar n-am.
Si acum serios vorbind, de cate ori e vorba de scris despre film mi-amintesc ce a scris als in Idei in dialog.

Liviu Drugă says
15 ianuarie 2010, 03:26

Nu stiu ce a scris als in Idei. Ai vreo adresa a articolului?

mofturi de ochelarist says
15 ianuarie 2010, 07:48

Articolul lui alex leo serban :

http://www.ideiindialog.ro/articol_1092/i_totusi__de_ce____the_end.html

Liviu Drugă says
15 ianuarie 2010, 08:01

il stiam. Credeam ca despre filmul asta, Politist, adjectiv. Le-o cam trage la băjeţi cu articolul asta. Si, dupa mine, le-o trage pe buna dreptate.

Anonim

va asigur k als, pe vremea liceului/facultatii (adica acum o mie de ani), stia sa joace si canasta, si whist, si - mai rar, cu tot felul de matusi cicalitoare - bridge...

dar pe plaja nu a jucat decit sheptic sau tabinet (= o forma preistorica a netului :)

toate cele bune!

Liviu Drugă says
28 ianuarie 2010, 07:45

apai atunci figura mea de stil inca ramane valabila pentru demonstratie. daca ar fi jucat ACUM pe insoritele plaje sudice, filmul risca sa devina bun, :))) (sa fim seriosi!) pentru ca as fi avut, odata cu aceasta marturie, un prim motiv sa il cred pe ala de zicea chestia cu canasta.

Interventia ta - salutara - a tras un semnal de alarma :). altadata sa presupun neshte chestiuni cu adevarat imposibile: cum ar fi ca anonimul cu informatia biografica sa fie exactamente cea mai veridica sursa.

A?, vezi, daca n-ai citit cu atentie ce scria la intrare pe blog, chiar pe frontispiciu, despre eternul conflict "posibil/imposibil" :)

Oricum, mai treci sa ne zici si daca als castiga sau nu la sheptic