Inutilele multumiri ale jurnalistilor catre publicul lor

“Va multumesc pentru ca ascultati radio… bklksk”, “Multumindu-va ca ne-ati fost alaturi in emisiunea noastra, bla-bla…” Multe prezentatori de radio si tv asa isi incheie programele: cu o placaciune pana la pamant in fata celor care i-au urmarit. Din aceasta falsa prosternare eu cred ca, undeva in strafundul sufletelului lor inca nepatat pe alocuri, ei se simt datori audientei. Parca isi dau seama ca talkshowul exfoliat, reportajul balacit sau stirea din bete de chibrit, ofertele lor, cu alte cuvinte, sunt inghitite de spectator ca un compromis sau din lipsa de altceva mai bun. “Ne scuzati, pare ca spune omul de la microfon, ca suntem asa de neinteresanti, dar va multumim ca ne acceptati plictiseala sau aiureala. Avem si noi o familie si va suntem recunoscatori ca ne dati ratingul cel de toate zilele si de toate painile”

Ca (tele)spectator, n-am nevoie de multumiri. Ascult un program sau ma uit la o emisiune (tot mai rar) pentru ca ma intereseaza. Intr-un fel, eu ar trebui sa ii multumesc realizatorului sau prezentatorului ca imi da ceva care ma intereseaza. El imi vinde mie un produs care imi trebuie.

Chiar si multumirile vanzatorilor din magazin sunt de o aceeasi natura. Zic ei, descoperind, in ultimii ani, smekeria: “multumim ca ati cumparat de la noi”. Ei, nu mai spune, chiar nu ai de ce.:)) Am intrat in acel magazin pentru ca era mai aproape de casa, ca am loc de parcare, ca are aer contidionat, ca e e vanzatoarea mai amabila sau mai exotica :) Asa cum nu sunt tampit sa ma duc la cumparaturi in Pitesti pentru a-i face un favor vanzatorului, nici la Cultural nu ma uit sa ii fac un bine lui Patapievici (exemplu e la intamplare, nu stiu daca el multumeste sau nu). Deci nici un vanzator nu are de ce sa imi multumeasca mie, cumparatorului. Daca multumirile si plecaciunile jenant-mieroase se vor a fi amabilitate si respect, atunci exprimarea lor e prost aleasa. Un “va mai asteptam pe la noi” e de ajuns pentru ca vanzatorul sau realizatorul de emisiune sa isi exprime incantarea/satisfactia pentru afacerea incheiata. Nu de putine ori, acest raport de care vorbesc aici isi gaseste formularea recunostintei reciproce in mod natural:

- Mai trec pe aici pentru ca… (berea e rece sau pot plati cu cardul)

- Sunteti oricand binevenit… (si vanzatorul, fara sa il acuz, nu o sa rosteasca niciodata “pentru ca aveti banu’ gros si ne-ati cumparat cat trei”)

De fiecare data cand aud “va multumim ca ati fost alaturi de noi”, ma intreb daca prezentatorul o face fara sa gandeasca (cel mai posibil) sau, din prea mult gand, isi da seama ca marfa i-a fost proasta iar cumparatorul prostit.

P.S. Fara sa gandesc, am comis-o si eu pana acum, cand am multumit unora pentru vizita pe blog. Recunosc, am fost un tampit si nu mi-am dat seama ca si ei, cei putini care trec pe aici, vin cu un... interes. Sau cu doua... :))

0 Responses to "Inutilele multumiri ale jurnalistilor catre publicul lor"