Repezeala, greseala, potriveala

dedicatie: "comentatorului" si "analistului" din presa romaneasca a ultimilor 20 de ani

Cineva isi verifica, respectuos, sa aiba toti nasturii inchisi la haina, in timpul unei intalniri, televizate sau nu.

Imediat incep comentariile – cu cat mai mediatizate, cu atat mai inspumate. “Omul era balonat, a mancat fasole, deci e un taran care nu are gusturi, si nu ii pasa de lumea din jur – ingamfatul dracului!... Aha, adica egoismul lui vine din siguranta financiara, are bani obtiuni ilegal, e pe mana cu Base sau cu un Patriciu, cu Becali sau face afaceri cu adoptii pentru copii, daca nu cumva fura fonduri de la ICR prin artisti din gasca lui. …Ati vazut cum a tinut degetul mare departat? E de la cartile de poker tinute in mana toata noaptea sau reprezinta semnul unei organizatii masonice... Daca va aduceti aminte si presedintele (unei tari importante) a facut aceeasi miscare la summitul NATO – sigur se adanceste criza in zona produselor petroliere”…

As putea continua asa la nesfarsit, fara ca asta sa fie o dovada ca sunt si eu infectat de microbul scenaritei repezit-potrivibile; la mine e doar un exercitiu de imaginatie :)

Crapaturile din suprafata neteda

Omul de rand nu a avut asemenea preocupari pana sa se dezvolte marea industrie a analistilor din media. Acum e infectat si accepta orice, pentru ca ii place sa fie “publicul”. Iar publicul se uita la tv, citeste ziare, unde marilor comentatori ai neamului li s-au alocat spatii largi pentru a “analiza”. La inceput, obiectul “cugetarilor” era restrans la lucruri mai importante, manifestandu-se, rar, doar cand avea loc vreun eveniment mai de seama. Apoi detaliul a urcat pe scena marilor comentatori, care se inmultesc in fiecare luna. Batalia se poarta de mult timp intre cine lumineaza cel mai bine absconsul, complotul, aranjamentul. Semnificatiile, bolborosite sau poleite, inunda televiziuni si coloane de ziar, si bloguri, si forumuri. Toata lumea se da inteligenta, spirituala, are spirit combativ si vede cele mai fine crapaturi de pe toate suprafetele netede ale lumii.

Nici Speedy Gonzales, nici Chuck Norris

Pentru analistul de azi, conteaza sa fie rapid, sa aiba replica la orice, sa spumege cu sarcasm, dovada imperiala ca are dreptate, ca stie cel mai bine, ca este tatal si mama informatiei, ca este pastratorul unic al marilor taine si lumina de la capatul tunelului pe care il sfasie longitudinal pentru a-l transforma, dezvaluind uluitor si brusc, sub ochii omului de rand, un drum neted sau un hau terifiant. Debutul lui e uluitor, e plin de energie, spectaculosul din el e recunoscut prin salariile care i se ofera pentru rapiditatea reactiei, pentru ca improvizeaza totul foarte repede. Repede gaseste prin familia celui care si-a atins nasturii de la haina o ruda care a fost bolnava de cancer la stomac, in consecinta are rude la Cernobilul cel atomic - deci e sigur pe afaceri cu rusii. La un moment dat, isi da seama analistul ca nu a mai raspuns nici repede, nici socant, ca nu a mai fost Speedy Gonzales al comparatiilor si nici Chuck Norris al naucitoarelor asocieri revelatoare de mari adevaruri. Unul, si mai aberant ca el, care s-a gandit si mai putin, a lansat o alta ipoteza si mai abracadabranta. Iar succesul celuilalt s-a dovedit si mai mare, asa ca respectabilul comentator de ieri isi vede ocupat scaunul caldut din platoul televiziunilor si din redactiile ziarelor.

Superficialitatea dusa pana la extaz

Atunci comentatorul nostru isi forteaza superficialitatea si o duce pana la extaz, tragandu-si toti adoratorii intr-un misticism spumos si jenant. Cum criza nu pare sa franeze, va trebui sa munceasca de acum la potriveli si mai mult, sa faca totul si mai la repezeala, mai incropit. Nu conteaza ca greseste: maine are timp sa nuanteze, sa remarce patimas ca nu a avut toate datele, ca subteranele sunt mult mai intunecate si mai perfide decat a estimat ieri. In vacarmul potrivelilor, speculatiile lui vin la fix: zornaie fara sa schimbe nimic, ba dimpotriva, naste si mai multe mituri. Poate ar fi fost bine sa se faca scriitor, dar, sub un astfel de chip, nu l-ar mai fi chemat nimeni in fiecare zi la televizor sa vorbeasca aberant, intr-un fel care o face sa zambeasca amar pana si pe mama lui.

Spre bine lui, sper ca in singuratate, dupa ce isi numara banii scenarizanti, sa isi recunoasca, tacut, ca e doar un analistul rapid, gresit si pus mereu pe potriveala.

P.S. Tuturor celor care sunt descrisi in acest post le urez Sarbatori Fericite si Luciditatea sa ii cuprinda in cel mai calduros fel cu putinta!