As fi putut fi un stăpân de treabă

In adolescenta mea indepartata, ca timp, dar extrem de apropiata ca stare, eram foarte atasat de muzica, mai ales de rock. Era de la sine inteles ca rockul detinea puterea atunci, pentru ca orasul meu de bastina era recunoscut in zona drept “orasul cu parcul de rockeri” sau “orasul rockerilor”. Mult timp am crezut ca era doar un mit, un zvon scornit de unul de-ai nostri doar din mandrie locala. Ei nu, intr-una din desele noastre incursiuni montane la Varful Omul, dupa ce niste brasoveni au aflat de unde suntem ne-au intreabat daca e adevarat ca avem un parc unde se aduna rockerii.

Ascultam in acele vremuri la casetofoane ale caror motorase obosisera de mult din cauza rularii la greu a rockului… greu. Asa ca, din grija pentru ele, derulam casetele pe pixuri, pe creioane, pe orice care se potrivea in rotitele casetelor audio. Atunci visam ca, dupa ce “ma fac mare” sa angajez pe un iubitor de muzica sa imi puna ce piesa aveam eu chef sa ascult. Imi imaginam ca voi avea un perete plin cu casete, de sus pana jos – un soi de biblioteca audio. Undeva la mijloc urma sa fie 2 casetofoane performante si casti la care “sclavul” meu sa asculte melodia cautata si sa o puna conform dorintei mele de moment. Nu din capriciu voiam asta, ci pentru ca, exact ca azi, preferam sa schimb des stilurile sau formatiile. Multi au zis ca angajatul meu era de fapt un sclav. Nici atunci, nici acum nu am fost de acord cu ei: trebuia sa fie un pasionat de muzica si om liber la minte care urma sa fie platit f. bine pentru a-mi respecta “capriciile” mele in ale ascultarii de muzica.

In alta ordine de idei, nu am ajuns nici pe departe - nici macar pe FOARTE departe :)))) - sa fiu in asa hal de avut pentru a-mi permite asa ceva, un servitor-audio, dar asta e un aspect minor al problemei. :)

Si chiar daca s-ar fi involburat banii in buzunarele mele, nu as mai fi avut de ce sa imi cumpar o asemenea sluga, pentru ca au aparut mp3-urile si winamp-ul. Deci visul meu de a deveni un mic “stapan de sclav platit” a fost naruit de tehnologie.

Azi, la volan, ascultandu-l pe Mircea Tiberian in interviu la Romania Cultural, m-a trosnit din nou “pofta de sclavie”. As vrea pe cineva sa imi citeasca ce si cand vreau eu (mai ales la volan!), sa repete unde ii cer, chiar sa comenteze – dar numai cu permisiunea mea. :)) In consecinta, ma astept ca in maximum 10 ani, visul meu sa devina, din nou, imposibil din cauza unei noi tehnologii si un “ceva” sa imi citeasca ce vreau, cand si unde am eu chef.

Si ce stapan de treaba as fi putut fi... Acum, sa ma iertati, ma duc sa imi citesc singur ceva. Ceva bun, despre care voi scrie si aici, mai ales ca nimeni nu a prea bagat in seama cartea asta, luata de la "reduceri".

P.S. 1) Orice analogie cu ce ati vazut prin filme este fortata si neavenita. 2) Cat despre involburarea de acum a banilor, ce sa mai zic?… :)))