Animalul Inimii - Herta Muller


Desi mediul in care se misca personajele cartii este sistemul opresiv al comunismului ceausist, miza romanului sta, dupa parerea mea, in felul in care sensibilitatea individului se implica in viata din jur. Etalarea acestei senzoriale intelegeri ofera spectacolul cartii, nu remomorarea documentarista a unei epoci. “Cand e atata spaima pe lume” (citatul e din Gellu Naum care deschide cartea) disparitia prietenilor dragi reprezinta motivatia si sursa de energie a actului artistic. N-am simtit ca importante in aceasta carte “condamnarea comunismului’, distorsiunile etnice (oricum rar mentionate), angajarile politice, conflictele personale.

Atat: o supersensibilitate, re-modelatoare, a unei lumi plina de spaime. Iar spaimele navalesc peste om oriunde – poate si acesta este una din cauzele pentru care Nobelul s-a oprit la Herta Muller. Sigur, cauza principala a stationarii Nobelului la autoarea de origine romana este neindoielnicul sau talent sau literar.

Scrie undeva ca “totul e mic cand e supravegheat”. De aici pornind, lucrurile mici devin importante, ele, clocotind de simboluri, tes un sistem peste care deopotriva realitatea si imaginatia se ridica una in alta. Ata de cusut, nasturii, foarfeca, ciorapii, manusile, frunzele, piesele de lego, creionul, maruntaiele animalelor etc. sunt repere pe care naratoarea si le apropie, pe care le studiaza, le simte “ale ei”, se inconjoara de ele, se apara cu ele, face din ele o lume mica. O lume mica si sigura, in care nu neparat se simte bine, dar pe care o poate controla.

De observat ca de fiecare data cand vorbeste despre fuga in strainatate, despre lumea din afara Romaniei, apar cuvinte care sugereaza spatiile mari: campuri recoltate, Orient, laptele cetii, cerurile pamantului, curbele sinelor, norii, apa (“voia sa treaca Dunarea inot pana ce apa devenea strainatate”). Dincolo de granita se alfa libertatea, dar si incertitudinea. Migala povestirii si profunzimea trairilor dispar cand actiunea se petrece in Germania, acolo e doar naratiune pura, fara alunecarile in fantasmele declansate de realitate, asa cum apar ele in viata re-simtita in Romania. Repet, spun Romania si Germania, insa ele re-prezinta doar notiuni particulare pentru “lumea traita” si “lumea dorita”.

Pe de o parte, se afla lumea actuala (dinainte de fuga), asa amenintatoare si nesigura cum e, cu securitatea, inchisorile si militia ei – dar APROPIATA. Pe de alta parte sta, in asteptare, orizontul libertatii. Tocmai in apropierea pericolului, a tradarii, naratoarea explodeaza estetic. “Iesita” in libertate, nu mai pare asa de implicata, se instraineaza de micile lucruri din jur, pentru ca nu le mai simte ca apartinandu-i. Viziunile estetizant-delirante, imaginarul raspandit din real functioneaza, din plin, doar in Romania. Ca o forma de infrumusetare a realitati? Sau ca pe o dovada a trairii mai puternice de aici? Sau ambele? :)

Toata aceasta “literaturizare” se aliniaza intr-un mod straniu si perfect cu intamplarile. Oamenii mor din cauze suspecte, se animalizeaza si nu isi dau seama de asta, tradeaza fara sa isi caute scuze, iubesc fara speranta, fac sex ca sa treaca timpul, viseaza si isi fac planuri cu masura (poate si din teama de necunoscut), innebunesc sa scape de griji, corespondeaza codat intr-o tara a informatorilor, accepta orice fel de compromisuri.

Intr-un univers in care lucrurile sunt mici, chiar daca iti apartin si le simti ca ale tale, iar faptele sunt dure si inumane, exista ceva mic si neimblanzit, care nu respecta legile tampite si nu se lasa persecutat: Animalul Inimii.

Bunica ii spune copilului, inainte de culcare: “Odihneste-ti bine animalul inimii ca tare mult te-ai mai jucat azi”.

Si inca doua citate, ca tot le-am notat: :) “O moarte ieftina ca o gaura in buzunar” si “femeile cu carte sunt mai rele ca un scuipat”.

Scuipati-va (fara aluzii !) in palme si purcedeti sa imblanziti cu mintea "Animalul Inimii", cartea Hertei Muller.

Urmeaza “Inca de pe atunci VULPEA era VANATORUL”


Late edit: Despre "Inca de pe atunci Vulpea era Vanatorul" am scris aici, iar cateva randuri despre "Regele se-nclina si ucide" aici.