Timpul e zob

Timpul mi s-a faramitzat in sute de particule. Unele sclipitoare, altele adevarate gauri negre – sugative de nervi si energie. N-am mai avut stare de scris la roman. Numai gandul ca la o anumita ora va trebui sa ma opresc sa fac altceva inhiba orice pornire. La fel s-a intamplat si acum 3 ani cand – imensa si calda frenezie! - am inceput sa scriu “Concert in Si Bemol pentru Cainele Pamantului”. Atunci, dupa startul excelent din vara, timpul meu s-a agatat in tot felul de nimicuri, necesare e-adevarat, si Gelu, si Mia, si toata lumea fantastica din Marele si Micul Oras s-au retras intr-un colt al lumii asteia, seaca, obositoare, superficiala.

Zilele astea am aflat ca “Degete Mici” a fost scris dupa ce autorul s-a retras, in urma unei mosteniri, la Sinaia dedicandu-se numai cartii. Am cautat si eu printre rudele-mi apropiate dupa vreo promisiune de mostenire. Toti au tacut chitic si si-au vazut de drumul lor prin criza asta controversabila :). I-am inteles.

Apoi mi-am amintit cum pe la 20 de ani, cautand cazare, intr-o iarna groasa, prin Sinaia, ma gandeam ce bine ar fi fost sa raman acolo blocat o saptamana si sa scriu ceva-orice, langa o fereastra lipita de un versant albit. Povestesc mereu cu placere experienta aceea, cand, in luna mai, tremurand in gara din Sinaia, fulgii de zapada pareau ca se maresc cat palma in drumul lor spre peronul maroniu-jegos, morfolit de pasii navetistilor si turistilor suduind vremea mizerabila care, si atunci, luase prin surprindere Romania.

Nu mai am timp de roman. Dar am putut citi: Viata pe un Peron, Tineretile lui Daniel Abagiu, Femeia in Rosu, Degete Mici, Ce limbi se vorbesc pe glob, Lexiconul erorilor biblice, iar ieri am inceput Alice in Tara Minunilor (da, Lewis Carroll).

Pe de alta parte, ma bucur ca am mai mult timp sa discut cu fata mea (care are alt orar la scoala – alta cauza a faramitzarii) despre pictura renascentista si istoria Europei, crestinism, printre altele. Numai cu temele de la scoala si cu preocuparile colegilor ei, orice copil din Romania de azi are toate sansele sa viseze la o viata gen Monica Columbeanu.

Dupa cum se vede treaba, viata e complexa tare :)) Iar, pentru cel care o sa vina si-o sa spuna “ba, ca daca te arde sa scrii, poti sa gasesti timp”, n-am decat o singura vorba... sa-i mai spun: Bullshit ma d-aici! :))))

P.S. Voiam de mult sa scriu postarea asta, dar @mofturi de ochelarist, cu intrebarea lui "incomoda" m-a grabit, lucru pentru care ii multumesc :)