Eleganta Ariciului - Muriel Barbery



Renee are 54 de ani si de 27 de ani e portareasa. Paloma are 12 ani si e supradotata intelectual, intr-o familie bogata si superficiala care tine la eticheta.

Vietile lor, aparent total neintersectabile, isi dau intalnire abia la jumatatea cartii, ca un soi de reconfirmare ca mereu exista o sansa sa dai peste o Mare Intalnire. Pentru mine, una din cheile cartii este aceasta. Cum coincidenta – altii o numesc destin, scoate omul din singuratate si izolare ca sa il cuibareasca langa niste oamenii potriviti firii lui.

Ambele personaje principale traiesc in interiorul Artei si al Culturii. Orice micime, orice ironie a traiului cotidian este extins catre detaliul analizat in profunzime. Un concurs de sarituri in apa se transforma pentru adolescenta Paloma intr-o “miscare interesanta a lumii”, iar ziarul si cafeaua sunt descifrate ca fiind pentru tatal ei “baghete magice care il preschimba in om important. Ca pe un dovleac in caleasca”. Portareasa vede astfel bautul ceaiului in afara orelor obisnuite: “paranteze magice care pun inima la hotarul sufletului”

In timp ce Paloma este revoltata prin excelenta si vrea sa se razbune pe Lume, prin sinucidere, Renee, de mica, a inteles ca razbunarea cea mai mare fatza de cei din jur este sa pastreze tacerea, purtand masca nesemnificativului. Lucru care ii reuseste atat de bine, pana cand apare japonezul Mr. Ozu. Japonezul, din aceleasi aluat cu cele 2 eroine, le aduce impreuna intr-un tainic, deloc occidental, "triunghi" al varstelor si al sexelor, unit de educatie, inteligenta si placerea estetica.

Pe foarte scurt, asta e povestea. Placand insa de aici, descoperind un stil elegant, savuros (bravo, traducatorului Ion Doru Brana!) si un rafinament zdrobitoare, gasesti o creatie literara excelenta in “Eleganta Ariciului”.

Mergi deci de o cauta si citeste-o! Aici ai un fragment.


"Eleganta Ariciului" de Muriel Barbery. Editura Nemira, colectia Babel, 2009