Singurul fel în care îmi pot spune La Mulţi Ani :)


Întâmplări adevărate
- ori trăite, ori furate -


Trec hoarde de copaci pe străzile oraşului
Vin să-mi facă pădure în garsonieră
E ora unu noaptea
Garsoniera nu-i a mea

Îşi târăsc rădăcinile pe lângă borduri
Crengile mângâie balcoanele putrede
Rădăcinile se încurcă haios la intersecţii
Câţiva dintre ei mă cunosc după miros şi râd
şi se lasă purtaţi cu ochii închişi de ceilalţi

Nu se sprijină unul pe celălalt
Doar rădăcinile se mai poticnesc
În noroiul sclifosit al oraşului

Primarul şi-a îmblânzit o drujbă
O ţine sub cap
Din cauza aerului răcoros,
Poliţaii trimit smsuri-felicitări domnului Pleşu
Şi printre ele copacii trec fluierând-şuierând


Angi le deschide poartă mică
Ei foşnesc respectuos
Se închină până la pământ
Atingând cu frunzele lor verzi
Ultima ei fugă din oraş

Încep să-mi facă pădure
Curând vom primi printre noi un poem despre sat.

(scrisă de Liviu Drugă pe vremea când vârsta lui de azi părea o pădure prea îndepărtată)