Azi m-am întâlnit cu personajele pe care mi le-am imaginat acum 3 ani


Azi fictiunea din capul meu s-a intalnit cu realitatea din supermarket.

Un cuplu de pensionari tocmai isi cumparasera un teanc de ziare gen can-can, libertatea de weekend, toate cu poze ale “vedetelor”, mai mult sau mai putin dezbracate. Aveau stil cei doi, un aer venit dintr-o alta lume, deloc potrivit cu brambureala si “abureala” din Carrefour. Se miscau incet, neatenti la ceea ce era in preajma. Emanau nu doar un respect, oarecum inexplicabil pentru mine, fata de restul lumilor, ci si unul reciproc: fiecare pentru celalalt. Nu mai spun de respectul de sine pe care amandoi si-l purtau cu gratie pe culoarele supermarketului. Tot aerul si eleganta lor retinuta contrasta puternic cu ziarele pe care el le cara, deloc stangaci, la piept. Era evident ca ziarele nu erau doar pentru el…

Ma uitam la cei doi si nu imi venea sa cred… Chiar am blocat intrarea in Inmedio, intepenind in spatiul mic dintre casa si stand…

Ei erau, in carne si oase, eroii din romanul meu, EXACT asa cum mi i-am imaginat, prima data acum 3 ani. Tanti Tanţa şi Nea Tase parca iesisera din documentul meu word, fara sa imi ceara voie, si interpretau exact scena pe care o programasem (printre altele) la scris pentru aceast sfarsit de saptamana. Si, colacel peste pupăzel, nici nu mă băgau în seamă... Erau de capul lor, plecati, incognito, la cumparaturi, de la etajul 8 al blocului din Marele Oraş, exact ca in romanul la care lucrez...

Mi-am privit personajele cu drag, aproape ca voiam sa fug să ii vad si din faţă. M-am multumit doar cu profilul bărbatului şi cu gestul tandru al femeii, identic deja descris in carte, prin care Tanti Tanţa isi lua de braţ, ca o mângâiere, eternul partener de viaţă, pe Nea Tase. I-am mai urmărit cateva secunde până s-au pierdut, pâţ-pâş, in aglomeratia trecatorilor.

Puteţi să nu mă credeţi, dar abia aşteptam să mă întorc să îi reîntâlnesc între literele wordului, unde cei doi îl păzesc pe Gelu, ca acesta să îşi poată duce la capăt incredibila şi fantastica lui sarcină. Din pacate, intâlnirea cu cei doi nu a avut loc asa de repede.

Daca aceasta intamplare nu este doar o coincidenta si daca lumea imaginata de mine va continua sa intre in cea pe care o trăiesc, veti sti de ce acest blog si-a intrerupt activitatea si straniul “Concert in Si Bemol pentru Câinele Pământului” nu a ajuns la final… :)