BLOGĂRISME CARE ÎMI PLAC


sau PRAGMATISMUL POETIC

Ieri noapte, relativa ca de obicei, pentru ca in alte parti lumina zilei era ditamai regina cu plete lungi si blonde (nu ca ale mele) vorbeam catre acele parti ca ar trebui sa ma las dracului de netul asta care imi mananca mult timp si energie fara sens. Si, acum 5 minute, inca ratacind pe net (prost obicei - impotriva concetrarii) am dat peste aceasta geniala idee. O idee geniala este atunci cand imbratisezi gandul altuia si ai fi vrut sa fie al tau. Da, e o forma de posesie egoista. Ca si cum, in strangerea aia, ai vrea sa te bucuri de intelegerea lumii din alta perspectiva. Asta e: o alta perspectiva. Nu am intrat niciodata pe acest blog, nu stiu cine scrie aici si nici din ce loc sau varsta scrie. 

"Daca as avea un post de radio as pune toata ziua muzica fara cuvinte, din cand in cand as invita copii de clasa a treia sa-si citeasca la pranz compunerile, indiferent ca-s bune sau rele, seara as pune zgomote care se aud din padure noaptea atunci cand stati la marginea ei, alaturi, in masina, cu farurile stinse.
As incerca sa pun si sunete din spatiu, doar ca am auzit ca universul tiuie si este neplacut pentru urechi. As pune inregistrari cu zgomote normale, de pantofi pe caldaram, apasat pe butoane, ticait de ceas de mana, de fermoar tras si capse inchise. As avea si stiri din cand in cand: anunturi fara importanta, despre persoane anonime care au scapat de ghips sau despre ce premii au mai luat copiii de la scoala nr 5 dintr-un sat oarecare. Si in fiecare seara, teatru radiofonic, bun de ascultat intr-un balansoar."