Curcubeul şi hermafroditul




Îm mitologia noastră, Curcubeul coboară să sugă apa din iaz, numai după ce Soarele i-l arată reflectându-şi razele în apa tocmai plouată. Curcubeul soarbe cu o aşa de mare putere, încât îi atrage pe toţi cei care stau lîngă lac/iaz/baltoacă. De acum, să ştiţi că pericolul atrage nu doar ca un magnet, dar şi ca un curcubeu. :)

Apa si sexul.
Daca bea cineva din apa iazului în acelaşi timp cu curcubeul, o lună va fi fată, o luna băiat, adică androgin.

Hermafroditul
Tot de apa este legat si mitul lui Hermaphroditus, tânărul şi frumosul de care se îndrăgosteşte nimfa Salmacis. El nu vrea, dar ea e în relaţii bune cu zeii şi, după ce îl ia în braţe cu de-a sila (viol, se spune azi), zeii le unesc trupurile pe vecie. Vedeţi bine că şi pe vremea aia femeia arde în flăcări (de dorinţă), tot ea are relaţii suspuse şi, aş zice, chiar mai inteligentă decât bărbatul (în versiunea grecesc-populară). Din împreunarea lor iese fiinţa (aproape) perfectă – subiect des întâlnit în vechile mitologii.

Ovidiu, poetul
Poetul Ovidiu reia şi el tema în "Metamorfoze", dar adaugă blestemul lui Hermaphroditus aruncat asupra fântânii în care a fost violat: cine bea din ea să păţească la fel.

Trupa Genesis compune “The Fountain of Salmacis” de pe albumul "Nursery Cryme" (1971)

Concluzii: staţi departe de iazuri la vremea curcubeelor şi de femei în apropierea apelor. Altfel, s-ar putea să vă pricopsiţi cu două sexe. Sexe diferite! :)







Salmacis & Hermaphroditus
Josonia Palaitis (2007)