Povestea silicoanelor cu rating

Fata frumoasă s-a născut timidă, într-un vărf de deal şi la coada vacii. Dacă rotunjimea ţâţei bovine o impresiona, cele patru ugere o scoteau din minţi. Intuiţia ei feminină îi spunea ca în Marele Oraş sunt mai multe ugere de muls, chiar dacă asta însemna şi mai multă muncă. Nu ştia însă că mumă-sa plângea noaptea, pe ascuns şi se ruga la toţi sfinţii ca fata ei să rămână cât mai departe de mediul urban păcătos şi plin de capcane. Dar de ce ţie frică, de aia nu scapi.

Într-o zi, o echipă de filmare poposeşte şi în satul fetei, blocând uliţele cu maşinile lor frumos inscripţionate, din care noaptea ieşeau zgomote animalice, care înspăimântau localnicii până în zori.

Regizorul, o vulpe bătrână, bearcă şi cam năpârlită, se înecă de surpriză, văzând talentul fetei frumoase la mulsul vacilor. Una-două, intră în vorbă cu ea şi îi lăudă măestria şi chipul frumos, taman bun de pus pe sticlă. Mumă-sa, din spatele ogrăzii, se îmbujoră de emoţie şi mai tare decât fata, dar inima părintească îi spunea că necurate sunt laudele venite de la locuitorii Marelui Oraş. Lui tac-so, beţiv profesionist dar blajin, i se aprinseră ochii în cap ca două reflectoare de platou când auzi de sticlă. Apoi uită repede şi plecă la crâşmă să se dea mare că fata lui frumoasă pleacă să se facă actriţă la televiziune.

Ceea ce se şi întâmplă: satul rămânea pierdut în zare, printre dealurile ca două ugere de vacă răsturnată spre cer, iar fata, cu ochii umeziţi de lacrimi, se şi vedea jucând alături de Al Pacino.

În Marele Oraş, a trebuit prima dată să joace cu regizorul, după ce acesta i-a ţinut o lecţie nocturnă despre compromisurile la început de carieră. Fata, care nu era exagerat de proastă, a înţeles. A înţeles şi ce înseamnă vulpe bătrână şi, mai ales, bearcă, după ce îşi aminti de Gheorghe, văcarul satului, un vulpoi tânăr şi jucăuş, răspândindu-şi puterile prin toate fâneţele localităţii rurale. 

Fata frumoasă nu mai era timidă de acum. Era prezentatoare de ştiri sportive şi habar n-avea despre ce vorbea acolo. Nopţile îi erau pline de cluburile Marelui Oraş, unde măestria sa ajunsese legendară. Nu îi păsa de gura lumii, avea bani să trimită acasă, îl uitase pe Gheorghe (mulţumindu-se cu puţinul urban), se vedea la tv în reluare, zâmbetul ei de ţărancă sănătoasă apărea pe coperţi de revistă. Ajunsese, deci, cunoscută marelui public.

El, Marele Public, voia totuşi mai mult, şi fata, îndemnată de patronii televiziunii, fu nevoită să îşi facă operaţie de mărire de sâni. După operaţie, audienţa sări în aer. Salariul ei, asemenea. Patronii şi toţi oamenii de decizie din televiziune au vrut să vadă motivul acestei creşteri de audienţă. Fata, cu lecţia compromisului bine învăţată, le arătă pe îndelete, cu încetineala tipic de la ţară, lucru care îi marcă pe viaţă pe mulţi dintre ei.

Marele Public o ceru în revistele pentru bărbaţi. Audienţa postului crescu şi mai mult. Urmă o altă operaţie de mărire. Delirrr! Ratingul nu mai încăpea în grafic. Mama nu îşi mai recunoştea fiica la televizor.

Omul de PR al televiziunii, un prăpădit şi el, sosit dintr-un orăşel, în care era scuipat de toţi copiii de la bloc, avu o idee măreaţă: ţăranca de la ştiri să îşi facă şi implant la buze.

Lovitura zgudui toată ţara. Postul transmitea numai ştiri sportive, prezentate fata, care, cândva, fusese frumoasă.

După alte măriri, cerute de rating, nimeni nu mai ştia cum arată, de fapt, fata. Chipul ei stătea ascuns după sânii uriaşi şi buzele-i hidoase. Ţărancuţa, odată frumoasă, ajunsese doar o voce caldă, cam înfundată, şi tot mai tristă, în spatele unor ţâţe enorme de vacă, răsturnată spre Marele Public.

Audienţa s-a plictisit repede de monstru, şi regizorul, vulpea bătrână, aduce zilele astea altă ţărăncuţă, momind-o cu Al Pacino şi cu legea micului său compromis.

Fata noastră, azi o adevărată vacă, iese chiar acum din televiziune, anonimă şi, din nou, timidă. Pleacă spre satul ei, bălămbănindu-şi ugerele artificiale, într-un camion ruginit şi furat, special pentru ea, de la televiziune, de un şofer bătrân şi aproape orb. 

Marele Oraş rămâne în urmă, cu blocurile înalte, ca nişte ugere de vacă stearpă şi siliconată, plină de tupeu.

 

Mândrie şi Prejudecată... şi Zombi

Mândrie şi Prejudecată, clasicul semnat de Jane Austen, va fi parodiat de un scenarist american specializat în comedii şi filme horror. Expirându-i recent perioada în care era apărat de legea dreptului de autor, romanul va fi deturnat către o acţiune împânzită de zombii lipsiţi de prejudecăţi, ucigaşi şi luptători în stil ninja. Seth Grahame-Smith, autorul parodiei (vezi poza), a declarat că 85% din textul original rămâne neschimbat, ceea ce, după mintea mea, face iniţiativa lui şi mai interesantă. Fanii originalului sunt un pic cam mult oripilaţi, însă o vor lua razna total, cred, când vor afla că va urma şi o ecranizare după viitoarea carte Mândrie şi Prejudecată şi Zombi, ce se va lansa în aprilie. 

De unde a pornit treaba, în explicaţia autorului: “Am urât-o (pe Jane Austin – nota mea) când eram obligat să o citesc în şcoală, dar, când am început să recitesc Jane Austin, mi-am dat seama că era violentă, foarte haioasă şi plină de satiră  (sursa: heraldsun.com.au)

Să înceapă seria parodiilor după clasici, asta vreau! Decât enervaţi şi trişti din cauza Crizei Economice, mai bine mânioşi în faţa ironiei abătute asupra "celor mai dragi eroi ai adolescenţei şi tinereţii mele". C'mon, guys! It's just a fuckin' game!  :))