Cu Liiceanu şi Pleşu, printr-un film de scurt metraj


Într-o neobosită căutare "poetică", românul a scos "Facerea de bine este f... de mamă", pentru că "dar din dar se face rai" era oareşcum neactual. Domnu' Liiceanu, încăpăţânat părinte, îi trimite lu' fi-su "carte" (adica "Scrisori către fiul meu") cum că "Facerea de bine este rentabilă. (...) E mai bine (adică mai profitabil) să pui în circulaţie monede de bine decât monede de rău. Ele îţi vin înapoi. Ce pui în circulaţie aia ţi se întoarce." Pleşu, în a sa carte "Despre Îngeri", îşi aminteşte de Noica când "deplângea, uneori, mediocritatea formulei "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face". I se părea de un minimalism inacceptabil." pentru că, apoi, să continue domnia sa călătorul prin angeologie seria făcutului şi plăcutului:  Ar trebui să se spună măcar "Fă şi altuia ce-ţi place ţie." Ar suna mai generos, mai nobil. Dar formula ideală ar fi " Fă altuia ce îi place lui.

Vedeţi acest film şi reţineţi numele regizorului-scenarist, Kurt Kuenne. Vom mai auzi de el, cu siguraţă. Şi vom auzi numai de bine.