"Cartea Neagră a Secretelor" de F.E. Higgins

O carte excelent scrisă. Nu degeaba afirmă The Times: “un debut remarcabil”. Este printre puţinele ocazii când regăsesc în conţinut ce scrie pe copertă.

Deşi este la editura Corint Junior, vârsta cititorilor ar trebui să fie peste 14 ani. Tania, fata mea de 10 ani, a renunţat să o citească fiindcă descrierile, puţine dar suficiente, sunt cu adevărat horror.

Trecând peste acest inconvenient, amatorii de fantasy vor găsi o lume nu doar ireală ci şi dickensiană, cum chiar autoarea mărturiseşte într-un interviu recent publicat la noi. Şi dacă Tania* nu a citit-o, am halit-o eu în 2 zile, pentru că nu e deloc voluminoasă. Se putea chiar într-o zi…

Nu ştiu câţi din cei puţini care intră pe acest blog vor ajunge să o citească, însă trebuie să “consemnez” aici că ideea centrală este remarcabilă. Un individ, dubios la început, cumpără, pe nimica toată, secretele cele mai sumbre ale locuitorilor unui sat sărac din Anglia. Cumpărat, chiar la modul concret: ei povestesc Cămătarului tainele cele mai ascunse, iar acesta le dă bani buni pe ele şi le trece apoi în Cartea Neagră a Secretelor. Cămătarul, un salvator al sufletelor lor, cumpără la preţ mare toate tâmpeniile şi nimicurile aduse de localnici, fără să ia vreodată dobândă.

Te aştepţi să le folosească în pentru sine, că doar de-aia afacerea pe care a pornit-o în micul sat se numeşte cămătărie. Faptele din final contrazic scenariile cititorului şi îl duc într-o fantastică lume, într-o bibliotecă subterană plină de cărţi, la rândul lor, pline de secrete înspăimântătoare. Secretele, relevate în povestiri pline de suspans, stau aici uitate de tot, pentru ca făptuitorii lor să poată dormi mai liniştiţi.

Interesant este că toate aceste crime (sunt şi lucruri mai mărunte) ascunse şi nemărturisite până la apariţia Cămatarului sunt motivate. Vinovaţii sunt - că să citez dintr-un cântec încă la modă - fără vină, de fapt. Într-un fel sau altul, ei au fost forţaţi, determinaţi din exterior la încălcarea unor legi ale umanului. Legea scrisă, societatea i-ar fi pedepsit fără îndoială, pentru că motivaţia încălcării regulii nu contează în acest perimetru al discuţiei.

Iată cum o carte pentru copii ridică o problemă de morală şi de etică, chiar dacă este pe ultimul plan al interpretării ei. Dacă vreţi să intraţi pentru 2 zile într-o altă lume, să lăsaţi deoparte bârfele de la birou şi acuzaţiile aduse celor pe care îi consideraţi sau nu prieteni, dacă vreţi să uitaţi de emisiunile cu Geta Voinea şi coafurile, ca factor personalizant pentru piţipoancele ieşite la mall, citiţi Cartea Neagră a Secretelor. Poate undeva în lumea asta, cineva se va găsi să vă cumpere la un preţ bun secretul care vă încurcă viaţa şi apoi să dispară pentru totdeauna cu el.

Tania citeşte acum “Nina şi misterul notei a opta” de Moony Witcher, de la editura RAO. 

P.S. Da, sunt fan Harry Potter !!!  :))