Acordeonisti ne-manelisti si muzica lor clasica.

Clip 1


Cina cea de Taină şi cuţitul de masă


Cutitul. Prima grija a omului modern e sa invetze sa il manuiasca in restaurant. Da cum nu se poate mai prost sa nu stii sa il folosesti in vazul simandicoaselor prezente din jurul mesei. El nu mai e un instrument, ci un motiv de a-ti ridica bustul ca o mangusta atenta la pradatorii din jur. Acasa, pierdut in sentimentul sigur al ratarii, contemporanul nostru taie carnea cu furculitza, tinuta in mana dreapta, iar cu stanga isi alunga melancolia scarpinandu-se scurt si nepasator intre picioare. Doar nu o sa tzinem la eticheta si in singuratate? Respectul de sine este, nu-i asa?, doar o exigentza in plus pe care lumea de azi e prea obosita sa o mai simta. 

Instrument al crimei, trece neobservat prin imaginile de la tv, suprasaturate de sange si carne despartita in 2-3-4-5-9... bucati de lama cutitului. 

Cutitul macelarului trimite, daca ii suporti imaginea, la uciderea in masa. Halcile de carne stivuite langa cutitele lungi, din inox (material sexy, pentru unii) ii pun contemporanului nostru un nod in gat... Deci confortul si elegantza din restaurantele de lux isi are sursa si aici!? Isi inghite apoi nodul si pleaca salivand inconstient la urmatorul business lunch. 

Ca obiect de valoare, nu conteaza decat pretul, cifra. Hotul nu e interesat de semnificatia lui, ci cat de mult poate sa obtina pe el. Pentru a-l vinde in strainatate, dupa ce l-a furat dintr-o manastire, unde era considerat obiect de patrimoniu, traficantul isi... taie din profit ca sa ii dea si ofiterului de la vama niscaiva arginti - sa aiba si familia lui ce pune pe masa.

Si seria ar putea continua, dar nu stiu daca un blog e cel mai potrivit loc pentru astfel de cautari.

Ce vreau sa zic este ca azi cutitul, imi pare mie, nu se mai "vede", nu se mai simte. Nu stiu daca tocmai din acest motiv, al pierderii de sens modern, unii se intorc in istorie pentru a-l descoperi acolo intr-un raport, pentru mine unul, surprinzator-incitant. Intrati pe site si pentru alte chestii cel putin la fel de surprinzatoare, precum noua rubrica "Corp şi sexualitate în arta medievală a Transilvaniei" sau "Expresii umane din arta medievala".

Mai jos textul despre cutit:

Banalul obiect de uz cotidian intră discret în frescele medievale prin scena "Cinei de taină" unde atenţi pictorii-scenografi adaugă detalii unei atmosfere solemne transformând-o într-una familiară credincioşilor veniţi la slujba religioasă din biserică. Astfel lângă pâinici, colaci, ridichi negre şi vin îşi fac loc alături pe masa apostolilor pahare, potire, sfeşnice şi, fireşte, cuţite. Sursa de inspiraţie pentru reprezentarea acestor piese de decor? Viaţa cotidiană contemporană medievală!

        Dar ce ar putea să taie aceste cuţite? Azime? Colaci? Ridichi? Peşte? Numărul cuţitelor este inferior celui al comesenilor şi aceştia nici nu par preocupaţi de tăierea alimentelor pentru că nu ţin cuţitele în mână (cel puţin în secolele XIV-XVI).

        Paradoxal tocmai într-o "Cină" unde nu sunt redate cuţite, la Humor, sunt redate două jumătăţi tăiate de ridiche neagră.