Tokyo Gore Police (2008)

Sangele-n exces face rasul si mai des


Cei “arestati” de “gustul pentru frumos”, fie el in sens general sau numai cinematografic, nu sunt sfatuiti sa acceseze acest film. Chiar si eu, dupa primele 10 minute, cu privirea baltind de sangele din ecran, voiam sa renunt, cu planuri de a revedea “Sa ucizi o pasare cantatoare”. M-am felicitat apoi, pentru ca filmul este reprezentativ pentru stadiul societatii actuale si pentru o anume, mai mult respinsa, tendinta in arta. Chiar daca este facut de un oriental, cred ca multi occidentali vor fi frematand de voiosie ca unul – ce daca e japonez? – a pus in imaginii obsesiile lor.

Groaza multa, multa groaza… Sadism asortat cu grozavii… Olecuta de pornografie mutanta… Scarbosenii organice… Suvoaie de sange propulsate de o mega presiune… Brute si brutalitati… Toate astea, daca le ei pe fiecare separat. Daca le iei impreuna fac un film in care imaginatia este lasata libera, desi pacatul acestei libertati esta acela de a nu-si fi gasit alte forme de expresie, mai accesibile. Dar, ce sa-i reprosezi artistului, daca el s-a simtit mai bine in zona cyberpunkului unde segmentele se imbina intre ele pe principiul utilitatii, distructive si/sau lascive?:)

Filmul nu se vrea doar expresie, ci umbla si la sens, incearca sa vanda o poveste credibila. Eu n-am cumparat-o. Cand vii cu explozii din astea sangvine si cu “desene animate” pentru adulti, nu mai pot sa cred in drama fetitei care intra in politie pentru a-si razbuna tatal ucis de un psihopat.

De fapt, toata lumea, guvernata de o politie privata (!) din acest basm pentru adulti este dereglata psihic, conventie pe care trebuie sa o respecti de la inceput, daca vrei sa ingurgitezi estetica cyber. La televizor se deruleaza reclame la sabii si cuttere cu design special pentru taiat vene (un laitmotiv); un tanar - cam uratzel, saracu’ -, mananca, impasibil, dintr-o cutie viermii vii in metrou, asa cum la noi se rontaie seminte pe stadioane; maianile care ating popoul fatucii in inghesuiala metroului sunt taiate in spiritul lui Vlad Tepes; penisul, in urma mutatiei genetice, devine un tun perfect functional; intr-o reclama care cheama la recrutarea in fortele de politie privata, capul raufacatorului devine minge de fotbal intr-o partida incinsa intre copiii atacati si politisti pe strazile orasului si multe altele – ca sa mai ramana surprize pentru cei curiosi…

Tokyo Gore Police duce mai departe ideea luptatoarei sexy (in mentalul de atunci) consacrat de “Sex and Fury” (alta ciudatenie) in 1973. Formele eroinei s-au modificat in ultmii 35 de ani (vezi normele manga!), si acum este randul actritei Eihi Shiina (Audition, ecranizarea lui Ryu Murakami, realizata de Takashi Miike) sa fie a mai sexy bataioasa dintre mutanti.

Totul e prea mult in acesta fantezie plasata intr-un viitor incert dar recognoscibil ca sa fie luat in serios si, mai ales, sa fie vazut ca film horror. Ramai totusi cu forma oferita de mintea jucausa si ironica, deloc monstruoasa, a unui regizor care multora li se va parea nesanatos psihic. Pe mine mintea lui m-a distrat! Curaj, sangele nu sare din ecran pe voi decat… in filme :)

P.S. 1) Nu imi plac si nu ma uit decat foarte rar la filmele de groaza. 2) Pentru o lamurire a sensului “gore” in cinematografie, vezi aici.









2 Responses to "Tokyo Gore Police (2008)"

krossfire says
22 decembrie 2009, 15:49

Nici Martyrs nu a mers prea departe in ceea ce priveste obsesia gore-porn.

Liviu Drugă says
23 decembrie 2009, 07:37

acum ca tot am un minim antrenament in "gore" o sa incerc sa vad si eu Martyrs, asa, de comparatie! :)