Oameni de hartie - Salvador Plascencia

Daca va continua sa scrie asa, n-am nici cea mai mica indoiala ca mexicanul Salvador Plascencia va deveni, destul de rapid, una dintre marile figuri ale literaturii lumii.

Romanul este experimental, dupa cum scrie pe coperta 4, insa mai mult ca forma. Recompui cu usurinta universul multistratificat si multiunghiular al naratiunii. Mai ales dupa ce te familiarizezi cu maniera brusca de adaugare a perspectivelor individuale ale personajelor. In stil cubist, perspectivele nu par sa se armonizeze la inceput, se contrazic, fiecare isi revendica adevarul ultim sau par din alta lume. Dupa o vreme, daca esti cititor destept (ceea ce vi se si intampla!) renunti sa mai astepti ceva, pentru ca ratezi orice continuare posibila. Acesta este si unul dintre motivele pentru care m-a fascinat aceast carte. Autorul iti zice, direct, de la inceput ca nu are rost sa stai mereu la pânda ca sa gasesti un fir logic. Pe la jumatate, cand logica se descopera totusi, e prea tarziu sa te incordezi: te-ai obisnuit sa te abandonezi taieturilor si alipirilor mereu surprinzatoare.

Lumea dominata de planeta Saturn e plina de obsedati, de drame domestice, de fantasticul lui Marquez incrucisat cu al lui Borges, de violenta (tratata ba in cheie minor, ba cu umor), de tristete (mai ales de tristete), de barbati parasiti si tristi si de femei parasitoare, fara remuscari, de intoxicatii, de ironii anticatolice (Biserica Hotilor), de prevestiri a la Nostradamus (exista un copil autist cu acest nume), de mult foc si fum, de arsuri (automutilari), de romantism (cand desuet, cand tragic) de multe, de multe, pentru ca fiecare cuvant este cu precadere in slujba descrierilor de actiuni.

Bucati din epopeea cuprinsa ca intr-un glob de sticla, din cel cu fulgi de nea cazand peste o casutza mica (!): pentru ca facea pipi pe el in pat (in care pune chiar si nisip), Federico de la Fe este parasit de nevasta care ii lasa si fetita in grija. Barbatul, plecat in State, descopera ca, daca isi arde pielea (devenind un “Colectionar de arsuri”), scapa si de tristete, si de enurezisul nocturc. Prea tarziu insa: o ia razna (sau nu!!!) si angreneaza o grupare de tineri intr-un razboi cu… Saturn. Convinge o parte din micul oras ca planeta le supraveghea gandurile si faptele din ceruri. Intre timp, razboiul se porneste, iar prima decizie majora este ca sa isi captuseasca interioarele caselor cu plumb, pe care il luau de la niste broaste testoase mecanice uriase - un experiment scapat de sub control – si care, printr-o forta enorma, aduceau continentele unele mai aproape de celelalte. Se mai intampla o multime de lucruri pana cand, intr-o scena demna de filmele violente japoneze, in urma unui cunnilingus executat unei femei din hartie, barbatul isi face limba vraiste, cu sange tzasnind la greu. Se mai adauga multime de alte secvente, descrise pe scurt, si palma in care se ghicea firul vietii devine oglinda-ecran ca in povestea-desene animate “Alba ca Zapada”. Generalul comunica ordinele de razboi printr-un tub pus la urechea locotenentului sau. O nevasta care fuge cu altul se inteapa (in mod voit) cu ace de albina, tinute intr-un borcan. Unul dintre personaje, ca un adevarat tradator, ajunge la Saturn, moment-cheie al epopeii, cand cititorul se mai relaxeaza, fericit fiind ca a gasit aceasta carte la reduceri, la standul Nemira.

Si cum se mira cititorul, care am fost eu, ca o asemenea carte a ajuns la reduceri, asa va veti mira si voi de farmecul si spectacolul gasit in aceast roman despre care multe se pot spune dar mie mi-ar lua mult timp iar voua surpriza.

Un citat totusi sa va dau pe la nasucul delicat al domniilor voastre de cautatori inversunati de noua si buna literatura: “Au luat-o inspre sud si au iesit din pagina, fara sa lase nici o urma care i-ar fi putut atrage atentia lui Saturn. Iar dupa tristete nu mai e nimic”

Oameni de hartie de Salvador Plascencia. Editura Nemira, Colectia Babel. 2005. Traducator Anca Stoiculescu.



17 Responses to "Oameni de hartie - Salvador Plascencia"

Mixul de Cultură says
5 decembrie 2009, 07:49

Ne bucurăm tare că au început să mai apară păreri despre romanul lui Plascencia. La fel ca tine, așteptăm cu nerăbdare următoarea lui carte și sperăm, pentru el, să nu ajungă iar la reduceri. Din păcate, sunt multe cărți incredibile care pățesc asta din cauza lipsei de interes sau de mediatizare.

Și să nu uit motivul pentru care am comentat: Felicitări pentru recenzie!

:)

chrysallidis says
5 decembrie 2009, 09:17

o mai gasesc la carturesti sau pe undeva?

Liviu Drugă says
5 decembrie 2009, 10:58

eu am luat-o de la Gaudeamus. sigur este pe siteul nemira.

mofturi de ochelarist says
5 decembrie 2009, 12:56

Foarte misto recenzie.Imi face pofta de carte! Abia astept sa treaca alegerile astea si sa ma ocup de lucrurile frumoase - cum e cartea despre care ai scris !

Liviu Drugă says
5 decembrie 2009, 13:40

@mixul de cultura: de acord cu tine, prea multe carti mor din cauza proastei mediatizari. Lipsa de interes e si nu prea de vina: daca omul nu stie ce e intre coperti, de ce ar lua-o. Prezentarea de pe coperta a 4-a a cartii asteia nu m-ar fi convins niciodata sa cumpar volumul. Noroc cu textul de pe blogul vostru! :)

@mofturi Ma bucur ca ti-a placut prezentarea mea. Te asigur, daca mai e nevoie sa dublez mesajul din postul meu, ca "Oameni de hartie" este o carte exceptionala. Si, in plus, e si un motiv de relaxare dupa agitatele (si oarecum inutilele) alegeri pentru scaunul rezidential. :)

chrysallidis says
5 decembrie 2009, 18:04

l-am gasit! :) nu arata pe dinauntru ca un roman obisnuit, chiar si la o simpla rasfoire...
si mie mi-a placut recenzia si m-a facut curioasa. merci!
dupa ce termin cu zapada lui pamuk ma apuc de el.
ps. am mai gasit o carte despre care tot am citit lucruri bune, tot la nemira, sobolanul de andrzej zaniewski.
pss. cat despre alegerile, fara de speranta, din tara noastra... inca, plina de speranta, cineva sarbatoreste in avans. se aud artificii!! cine sa fie oare?
o fi moş Nicolae? :|

TheLastEgg says
6 decembrie 2009, 00:02

Imi place felul in care ti-ai descris impresia de dupa lectura. Acum ca am desprins, din textul tau, cateva informatii legate de continutul oamenilor... trebuie sa recunosc: singurul lucru care ma tine, inca, departe de ei e teama de a fi respins de broastele testoase mecanice uriase. Oare ma vor convinge sa nu termin lectura?

Mixul de Cultură says
6 decembrie 2009, 05:01

@chrysallidis: Sobolanul e un roman cutremurator, care cu siguranta nu-ti va iesi usor din minte. L-as compara cu o bucata de fier care te loveste in moalele capului atunci cand te astepti mai putin. Toate astea pentru 5 lei.
Daca nu esti convinsa, am scris si noi cate ceva despre el.

@toata lumea: ”Oameni de hartie” poate fi gasita in destule librarii, la pretul de 10 lei. Eu am cumparat-o de la Humanitas Kretzulescu si cred ca inca o mai au acolo.

Liviu Drugă says
7 decembrie 2009, 09:02

Ce de lume, ce de activitate pe blog. Mai-mai sa cred ca am gresit adresa... de web :)

@chrysallidis Din toata gaselnitza ingenioasa a aranjarii textului, o singura chestie este, din cat stiu eu, unicat: faza cu petele negre si functia lor. vei vedea! :)

apropo de cartile de la nemira: sunt multe carti bune acolo care sfarsesc la reduceri pentru ca, desi eu vorbesc absolut din afara sistemului, nu e vreo minte care sa pompeze in decrierea concreta a continutului lor, nu referintze generale. Ma bag la un post pe chestia asta in curand.

@TheLastEgg Salut prezenta ta aici, inainte de toate. Testoasele, desi au la un moment dat o pondere consistenta, dupa o vreme aceasta se dilueaza mult. Insa faza cu apropierea continentelor mi-a ramas pe creier poate pentru toata viata de acum incolo... :)

@Mixul de Cultura Multumesc pentru specificarea pretului. Ma gandeam si eu ca ar fi fost bine sa zic ceva de el...

@toata lumea
1. Sa apara in cativa (10) ani fan cluburi "Salvador Plascencia"?
2. Sunt foarte curios ce parere v-a facut cartea, asa ca va rog imens sa dati un semn, un link, ceva cu opiniile voastre. Multumesc!

Liviu Drugă says
4 martie 2010, 16:16

@chrysallidis Recomandarea ta si-a atins scopul, am citit Sobolanul lui A. Zaniewski. Ai avut dreptate: o carte memorabila.

gabi says
4 mai 2010, 21:35

daaa, am zambit larg... am luat-o cu 10 lei, minunat!

minunata carte!

Liviu Drugă says
4 mai 2010, 21:55

Gabi, bine ai venit in clubul admiratorilor lui Plascencia si ai Oamenilor lui de hartie! :)

Șoseta says
24 februarie 2012, 18:32

Tocmai ce am dat și ultima pagină din Oameni de hârtie. Interesantă abordare prin care autorul își pune aprenta asupra cărții inclusiv fizic vorbind. Eu an găsit-o cu 3.39 la standul de reduceri Auchan, căzută pe jos.

Liviu Drugă says
26 februarie 2012, 11:25

Șoseta:
Ma bucur de fiecare data cand mai apare un cititor descoperitor de carti bune si nebagate in seama de prea putini. Cum mai ziceam, este vina editurii ca nu si-a popularizat mai bine un asemenea volum.

Si la ce pret a ajuns... Uite ca intre copertile unei carti cazute poti avea adevarate revelatii :)

Liviu Drugă says
26 februarie 2012, 11:26

Soseta:
*nebagate in seama de prea MULTI :)

Adelina says
22 mai 2014, 18:36

Cartea mea are anumite chenare negre pe alocuri, care acopera textul. E ceva normal?

Liviu Drugă says
22 mai 2014, 21:39

Adelina, da, aşa e cartea. Sper să îţi fi plăcut. :)