Drumul meu spre un litru de lapte

Inainte de a scrie aici despre “Oamenii de hartie” ai lui Salvador Plascencia, trebuie sa notez, tot aici, despre scurtul dar bogatul in evenimente traseu al meu de azi catre un litru de lapte.

Pe trotuar un pensionar isi repara masina care avea usile larg deschise, de toata lumea putea sa veda zecile de chei si piese raspandite pe toate banchetele. Lucra undeva la bord. Langa domnul cu capul varat intre volan si bord statea un pusti (genul “cordit”) cu parul dat cu gel, in trening si cu mainile in buzunar:
- Nu i-o fi frig lu’ bagaboanta aia, bre? in timp ce isi aprindea un Kent superlung. Pensionarul a ridicat putin privirea peste bord, ca vanatorul constient ca n-are sansa, catre statia de tramvai. Acum vad si eu ca bagaboanta era o fiinta imbracata complet in alb, cam la 25 de ani, a carei fusta extrem de scurta punea picioarele lungi si aproape perfecte, incalzite doar de niste ciorapi alb-sclipitor, intr-un contrast urias cu griul preelectoral al bulevardului bucurestean.
- O sa vina Gioana din 7 acuma si o sa le scoata pe balamutele astea de pe strada, o sa vezi, i-a zis Vanatorul fara sansa, apoi si-a vazut de suruburile din bord.
Corditul a mai zis ceva de Base, dar nu l-am auzit bine.

La chiosc, madam Veronica, patroana, precum Vanatorul din masina, sta cu capul plecat printre niste cutii de biscuiti:
- Ce-i, Mario, cu Vantu’ asta de a fost prin parcari cu Gioana si Basescu? Cine e asta?
Maria, vanzatoarea, pe la 40 de ani, din spatele tejghelei:
- N-am auzit, doamna, nici un cuvant ca a comentat Gica al meu toata confruntarea. O lada de bere a baut cu vecinu’… Zbierau ca la fotbal, ca le-am si zis ca nu e pe stadion si nici nu e vreo finala.
- Asa le-ai zis, fata? Nebuna mai esti! a chicotit tabagic madam Veronica dintre cutiile de biscuiti. - (catre mine) Ia ziceti, domnu’! Pai ce sa le fac, doamna, parca turbasera, nu alta… (catre mine iar) N-avem lapte… Dar de ce cuvant ziceati ca n-ati inteles?

Imediat dupa colt, o femeie tanara dar prea din vreme vestejita, matura zgribulita frunzele adunate in fatza unui magazin de “totul la 10 lei”. Matura de mult, gramada era maricica. Dadea din buze si din cap, din cand in cand. Vorbea in gand, nepasatoare ca vreunul ar fi luat-o de nebuna. Un “haios” a iesit din magazin:
- Te-a pus ma-ta sa maturi de votare, fa? a ras tanarul scurt si mi-a facut loc politicos sa trec. Ia-o usor ca nu trece Base p-aci, fa! De data asta, a hahait aproape prezidential.
Dupa ce s-a departat Haiosu’, am auzit-o pe zgribulita pipernicita soptind in urma lui:
- Votare pe ma-ta, bou’ dracului!

La alimentara de unde am cumparat litrul de lapte a fost totul normal. A piuit aparatul cu codul de bare, banii mei, restul vanzatoarei, multumesc, o zi buna, sarut mana.

La intoarcere, lumea adunata langa trecerea de pietoni:
- …Ala n-avea viteza, dar era cu capul intors spre statia de tramvai si nu cred ca a vazut-o pe babutza…
- Da’ a scapat baba?
- Eh, abia a atins-o. Da’ o stii, era aia de ti-a dat cu piatra atunci in masina ca te-a vazut cu afisul ala cu Ilieascu in geam…
- Saraca, bine ca a scapat… Mergi la votare?
- Ce dracu’ esti tampit, ma? Tu nu te-ai uitat la televizor aseara?

Ma duc sa incalzesc laptele un pic. Pe mai tarziu, cu “Oamenii de Hartie”.




2 Responses to "Drumul meu spre un litru de lapte"

jo212 says
4 decembrie 2009, 11:09

delicios!

daca mergeai la un magazin unde nu piuie nimic, si se apleaca vanzatoarea peste geamul balconului propriu ca sa-ti inmaneze cutia, sigur ai fi prins inca ceva pretios! : )

Liviu Drugă says
4 decembrie 2009, 16:23

Fiecare drum aventuros trebuie sa iti lase si un moment de respiro. Daca si vanzatoare ar fi facut aplecarea (periculoasa) de care zici, poate nici nu as mai fi ajuns acasa destul de odihnit sa pot scrie postarea de mai sus :)