Bong - Alexandru Vakulovski

Cu genitalele-n fereastra

Sexul e in tot si-n toate: tristete, violenta, sensibilitate, ura, melancolie, moarte, viata, prietenie, negociere, impacare si, nu-i surpriza, in onanisti, homosexuali, politisti pedofili, porno-cinefili… Nu e chiar asa, dar senzatia predominanta este ca, oricum o dai, ajugi la sex, printr-o simplitate de proces verbal, de cele mai multe ori. Si, ca sexul sa nu ramana singur, de capul lui (e cu precadere masculin!) este asortat cu droguri. Printre betii si vome, semne de “dereglare totala”, scapata de sub control, paricidul si pruncuciderea nu afecteaza asa de rau precum potaia bolnava pentru care se alearga o luna pe la venerinari.

Mediul descris, putred si haotic, ar putea fi localizat in oricare alta parte a lumii, daca n-ar exista trimiterile exacte la realitatile romanesti: Iliescu, Parazitii, localitati din tara… Asta ar fi un lucru bun, si de aici incepe seria “pozitivelor”, pentru ca decadenta si superficialitatea perioadei actuale (din anumite medii) ii ies foarte bine autorului. Nu prea m-a convins intotdeauna in privinta tonul abordat, cu lipsa de concetrare in stil si cu paguboasa generozitate in a-si pastra pagini intregi in care parca nimic nu curge, dar se aude undeva, trucata, o cadere de apa – speri mereu sa ti sa deschida o frumoasa cascada in fata ochilor.

Furia – asta este definitia esentiala a romanului. Pe cat e ura de mare, pe atat e abandonul de spectaculos in micimea lui. Se uraste tot. Peste toate se aunca galeti de furie. Drogul si sexul sunt vazute ca solutii. "Avansez in arta autodistrugerii" scrie undeva. Pe masura ce eroii se afunda mai mult in “solutii”, pe atat ura si furia lor cresc. Deci valorile mai o sansa… De multe ori, am simtit, la inceput neclar, ca exista o anumita strategie in scrisul lui Vakulovski sa ascunda sensibilitatea. Ca si cand si-ar fi impus de la inceput sa se axeze pe jegosenia si pe depresiile vietii. Modelele lui sunt declarate: Henry Miller (sunt fan!) , Van Gogh, Parazitii (sunt fan!), Allen Ginsberg, Noir Desire, Kurt Cobain…

Cum s-a tot spus despre generatia actuala, si tinerii descrisi in roman au revolta flower power, dar nu au gasit nimic contra cui sa lupte, asa ca se razboiesc cu ei insisi (pana pierd sau se retrag din lupta si devin niste cetateni blazati, “idioti de birou”).

Nu recomand cartea decat celor care vor sa descopere cum se scrie acum pe la noi. Dar il recomand cu soliditate pe Alexandru Vakulovski: dupa ce va depasi momentul “furiei”, dupa ce va lustrui mai mult stilul si dupa ce va fi mai dur in selectarea formei finale, are toate sansele sa scoata o carte care sa imi placa foarte mult. (Aud ca are multime de fani, insa nu peste mult timp, cei care se lauda azi ca au mai citit un roman cu sexul trantit pe sleau in litere tiparite, devin maine “idiotii de birou”, cititori de stiri mondene pe net)

De unde vine incredere mea in A. Vakulokski:










Bong - Alexandru Vakulovski, Editura Polirom (2007)


P.S. Daca dati click pe pozele facute de mine cu telefonul mobil, ele se maresc si vedeti mai usor, ok ? :)


4 Responses to "Bong - Alexandru Vakulovski"

Şerban Tomşa says
15 decembrie 2009, 09:11

Dragul meu Liviu,
te rog să-mi dai un e-mail, pentru a te putea invita pe "Reţeaua literară".

Şerban Tomşa says
15 decembrie 2009, 09:12

Sau eşti deja membru ?

mofturi de ochelarist says
15 decembrie 2009, 10:25

A. Vakulovski este un scriitor talentat. ESte interesanta observatia ca "tinerii descrisi in roman au revolta flower power, dar nu au gasit nimic contra cui sa lupte, asa ca se razboiesc cu ei insisi". De fapt asta-i problema! Inainte lumea era revoltata contra lui Ceausescu, dar nu se putea exprima. Acum nu mai exista cenzura, dar clasa asta noua de imbecili imorali imbogatiti nu mai starneste nicio emotie. De parca limuzinele si vuittoanele n-ar proveni prin transfer ilegal din bani publici...

Liviu Drugă says
15 decembrie 2009, 23:10

@Serban, s-a rezolvat.

@Vakulovski are talent. Nici nu am contestat asta, dar mie mi se pare ca poate sa fie si mai sus. Si acolo, dupa parerea mea, poate sa ajunga schimband macazul catre stilul/scrierile de genul celor selectate de mine.

Despre emotia fata de imbecilii imoral imbogatiti - o sa imi spun parerea curand printr-un post aici. Multumesc ca mi-ai amintit :)