Animalul Inimii - Herta Muller


Desi mediul in care se misca personajele cartii este sistemul opresiv al comunismului ceausist, miza romanului sta, dupa parerea mea, in felul in care sensibilitatea individului se implica in viata din jur. Etalarea acestei senzoriale intelegeri ofera spectacolul cartii, nu remomorarea documentarista a unei epoci. “Cand e atata spaima pe lume” (citatul e din Gellu Naum care deschide cartea) disparitia prietenilor dragi reprezinta motivatia si sursa de energie a actului artistic. N-am simtit ca importante in aceasta carte “condamnarea comunismului’, distorsiunile etnice (oricum rar mentionate), angajarile politice, conflictele personale.

Atat: o supersensibilitate, re-modelatoare, a unei lumi plina de spaime. Iar spaimele navalesc peste om oriunde – poate si acesta este una din cauzele pentru care Nobelul s-a oprit la Herta Muller. Sigur, cauza principala a stationarii Nobelului la autoarea de origine romana este neindoielnicul sau talent sau literar.

Scrie undeva ca “totul e mic cand e supravegheat”. De aici pornind, lucrurile mici devin importante, ele, clocotind de simboluri, tes un sistem peste care deopotriva realitatea si imaginatia se ridica una in alta. Ata de cusut, nasturii, foarfeca, ciorapii, manusile, frunzele, piesele de lego, creionul, maruntaiele animalelor etc. sunt repere pe care naratoarea si le apropie, pe care le studiaza, le simte “ale ei”, se inconjoara de ele, se apara cu ele, face din ele o lume mica. O lume mica si sigura, in care nu neparat se simte bine, dar pe care o poate controla.

De observat ca de fiecare data cand vorbeste despre fuga in strainatate, despre lumea din afara Romaniei, apar cuvinte care sugereaza spatiile mari: campuri recoltate, Orient, laptele cetii, cerurile pamantului, curbele sinelor, norii, apa (“voia sa treaca Dunarea inot pana ce apa devenea strainatate”). Dincolo de granita se alfa libertatea, dar si incertitudinea. Migala povestirii si profunzimea trairilor dispar cand actiunea se petrece in Germania, acolo e doar naratiune pura, fara alunecarile in fantasmele declansate de realitate, asa cum apar ele in viata re-simtita in Romania. Repet, spun Romania si Germania, insa ele re-prezinta doar notiuni particulare pentru “lumea traita” si “lumea dorita”.

Pe de o parte, se afla lumea actuala (dinainte de fuga), asa amenintatoare si nesigura cum e, cu securitatea, inchisorile si militia ei – dar APROPIATA. Pe de alta parte sta, in asteptare, orizontul libertatii. Tocmai in apropierea pericolului, a tradarii, naratoarea explodeaza estetic. “Iesita” in libertate, nu mai pare asa de implicata, se instraineaza de micile lucruri din jur, pentru ca nu le mai simte ca apartinandu-i. Viziunile estetizant-delirante, imaginarul raspandit din real functioneaza, din plin, doar in Romania. Ca o forma de infrumusetare a realitati? Sau ca pe o dovada a trairii mai puternice de aici? Sau ambele? :)

Toata aceasta “literaturizare” se aliniaza intr-un mod straniu si perfect cu intamplarile. Oamenii mor din cauze suspecte, se animalizeaza si nu isi dau seama de asta, tradeaza fara sa isi caute scuze, iubesc fara speranta, fac sex ca sa treaca timpul, viseaza si isi fac planuri cu masura (poate si din teama de necunoscut), innebunesc sa scape de griji, corespondeaza codat intr-o tara a informatorilor, accepta orice fel de compromisuri.

Intr-un univers in care lucrurile sunt mici, chiar daca iti apartin si le simti ca ale tale, iar faptele sunt dure si inumane, exista ceva mic si neimblanzit, care nu respecta legile tampite si nu se lasa persecutat: Animalul Inimii.

Bunica ii spune copilului, inainte de culcare: “Odihneste-ti bine animalul inimii ca tare mult te-ai mai jucat azi”.

Si inca doua citate, ca tot le-am notat: :) “O moarte ieftina ca o gaura in buzunar” si “femeile cu carte sunt mai rele ca un scuipat”.

Scuipati-va (fara aluzii !) in palme si purcedeti sa imblanziti cu mintea "Animalul Inimii", cartea Hertei Muller.

Urmeaza “Inca de pe atunci VULPEA era VANATORUL”


Late edit: Despre "Inca de pe atunci Vulpea era Vanatorul" am scris aici, iar cateva randuri despre "Regele se-nclina si ucide" aici.

8 Responses to "Animalul Inimii - Herta Muller"

Anonim

Citesc Animalul inimii, inca n-am terminat cartea.In anii la care se refera, am respirat aerul pe care-l expira H. Muller din plamanii ei (organe...) in paginile cartii: studenta la catedra de limbi germanice, vizite in "patratul" de la caminul de fete, constienta ca vorbele sunt destinate nu numai urechilor imediat apropiate; de asemenea, constienta de focusul special de care "ma bucur" in calitate de nationalitate conlocuitoare, desi, spre norocul meu, nu la intensitatea camerei de interogatoriu.
As fi crezut ca numai martorii acelei realitati ii pot decodifica si aprecia simbolurile. Din moment ce Academia suedeza a desemnat-o pe H. Muller drept laureata, se vede ca m-am inselat. Ma bucur.

Liviu Drugă says
26 ianuarie 2010, 09:52

Bun venit!
Este meritul autoarei ca a stiut, cu mare talent, sa scoata din acele intamplari sensuri descifrabile si transmisibile. Ea a mai pariat si pe inteligenta semenilor ei, putini - e adevarat, dar a castigat.
Nu uita si de "Inca de pe atunci VULPEA era VANATORUL." :) Lecturi placute!

Rodica E.

Multumesc.
Indiscutabil, cheia succesului Hertei Muller consta in capacitatea ei de a crea emotii si imagini si in mintea cititorului netulburat de sechelele acelor timpuri.
La finele lecturii voi reveni asupra copertii realizata de R. Raileanu pt un brainstorming cu mine insami in vederea descifrarii unor semne de intrebare; de exemplu, m-as fi asteptat ca pasarile frante sa fie indreptate spre vest.
"Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" isi asteapta randul pe noptiera mea :-)

Liviu Drugă says
27 ianuarie 2010, 08:51

Nu stiu ce sa zic despre coperta :) Pana la tine, nici macar nu stiam ce desen are. Ignorant?! Recunosc ca rareori, daca nu deloc, incerc sa fac o legatura intre coperta si continutul cartii, insa e interesanta ideea ta. Hai cu brainstormingul de care zici... :)
Asa analizezi mereu copertile sau aici e un caz special?

Rodica E.

Ma bucur ca ti-am dat "food for thought" :-)

In general , da, ma uit la coperta, convinsa fiind ca se investeste multa gandire in alegerea ei atat din pdv intelectual/cultural (orientarea imediata pe care elementul vizual o da potentialului cititor), cat si din pdv al marketing-ului (sa atraga cat mai multi cititori potentiali).
Data fiind bogatia simbolistica a romanului in discutie, cu atat mai mult am acordat atentie copertei (elemente, pozitionare, coloristica).

De acord, hai cu brainstormingul :-) Deci, cum interpretezi tu coperta?

Liviu Drugă says
27 ianuarie 2010, 21:57

Cu parere de rau zic: coperta este aproape foarte urata.

Fara sa aiba vreo vina, desenul nu sare deloc in ochi. Pana acum, nici nu l-am bagat in seama, cum ziceam. Sper ca desenul, pictura, ce-o fi sa fi fost deja creat, nu inspirat de subiectul cartii. Ca pasarile se duc in dreapta tine, cred, de instinct, de directia scrisului si cititului. Poate unii vor considera explicatia mea o tampenie, :)) dar alta mai buna nu vaz acum si chiar cred in ea.

Oricum, ca sa inchei joaca de-a analiza de coperti, designul
e nashpa. Punct! Abia "ambalajul" de la Humanitas, pentru "Inca de pe atunci..." arata mai atractiv, iese din... raft.

Rodica E

Coperta este urata, voit urata, tocmai pentru ca e inspirata de subiectul cartii, care descrie o realitate urata. Rochia cu flori, printre altele, e marturia legaturii intre design si continut.

Dupa parerea mea, analiza copertii nu-i de loc o joaca si e o intreaga preocupare (numeste-o interpretare, arta, talent, marketing) in spatele ei.

Oricum, asta incheie discutia pt care iti multumesc.

Liviu Drugă says
28 ianuarie 2010, 11:34

Ma indoiesc ca preocuparea din spatele copertii, in acest caz, a fost foarte mare sau, ma rog, ca si-a atins scopul de "marketing". Am lucrat multi ani in domeniul "comunicarii de masa" si pot spune ca mesajul designului nu a fost prea clar si probabil asta e si motivul pentru care nu a ajuns la mine. Ar putea fi si din cauza ca nu sunt "in target", adica nu prea pun pret pe coperta unei carti, mai ales daca este beletristica.

Ma bucur totusi ca, in cazul tau, marketizarea cartii a functionat.

Si eu iti multumesc pentru mai mult decat interesantul, cel putin pentru mine, dialog pe tema infatisarii unei carti.

Toate cele bune! :)