Piesa "Clinica", Teatrul de Comedie

Daca tot m-am trezit cu o invitatie la teatru, am zis sa uit ultimele mele experiente neplacute cu reprezentatiile de gen din Bucuresti si m-am dus. Subiectul: Clinica, la Teatrul de Comedie.

M-a emotionat coada de tineri asteptand afara sa prinda un loc in sala. Deci poate sa fie o piesa cool, daca atat de multi bezmetici si-au rupt din timpul lor sa vina aici, mi-am zis. Gresind, pe jumatate!

Textul (semnat de Adrian Lusting), in ciuda aprecierilor pozitive de prin presa, este un amestec de replici gasite prin sitecomurile romanesti, tentative de subtile jocuri de cuvinte, replici din Shakespeare, reflexii ale unor situatii tipic romanesti, expresii ale unor dramatice stari existentiale. S-a vrut o mare acoperire de subiecte si trairi, si comedie, si tragedie, si absurd, si fantastic, dar, fara sa fie nimic dus pana la capat. Textul deschide multe cai, dar nu ajunge nicaieri. Cand ajung sa ghicesc urmatoarele replici (fie teatru, sau film), e momentul sa parasesc sala. Dupa primele 20 de minute a sosti momentul.

Nu am regretat, totusi, foarte tare ca am ramas, pentru ca jocul actorilor a meritat efortul meu.

Valentin Teodosiu – aproape perfect. George Mihaita, fara sa fie mereu convingator, mi-a placut si el. Virginia Mirea se tine, fara probleme, aproape de podium… ok, chiar se urca pe el. La capatul opus se afla Delia Seceleanu care, cu toata sexitatea rolului, mi s-a parut ca “joaca in alt film”. Cea mai nebuna dintre toti, excesiva dementza o transforma intr-un saltimbanc, rotindu-se in jurul tronului regal pe care nu se afla decat obesiile ei de a descoperi un caz psihiatric cu adevarat maret.

Nu inteleg de unde vin cronicile atat de elogioase, mai ales ca publicul, care s-a hăhăit chiar si la cele mai fâsâite replici, nu s-a obosit să aplaude minute în şir (ca la alte reprezentaţii, mult mai slabe decat asta).

P.S. Mă seacă acest teribil obicei al românilor de a aplauda atât de mult la finalul oricărei piese. Fiind clar că jocul a fost ratat, nu, spectatorii aplaudă în picioare, re-chemând pe scenă actorii care, dacă nu sunt şi ei ruşinaţi de rezultatul muncii lor, sunt sigur plictisiţi sau obosiţi, aşteptând să ajungă acasă sau la restaurant.

0 Responses to "Piesa "Clinica", Teatrul de Comedie"