N-am mai scris de 2 săptămâni

N-am mai scris de mult, cred că se fac 2 săptămâni. Am încercat de câteva ori, iar ultima dată, când eram aproape sigur că odihna se va întâlni cu inspiratia, (care tropăia în spume şi între tâmple) se porni, zvăpăiată, nunta mare-n cartier, de boxele puternice împingeau până la mine live-ul lăutarilor, altminteri talentaţi.

Ok, sunt, in primul rând, furios rău pe mine şi, apoi, pe situaţiile (obiective?) care au ca rezultat depărtarea mea de scris.

Există şi un lucru bun adus de distanţele astea apărute între mine şi text – le văd mai limpede lipsurile şi exagerările stilistice. Sunt, pe de altă parte, convins că, ţinând-o tot aşa cu simţul auto-critic, o să termin la sulivară, chiar şi după ce, la nivel de “poveste”, totul va fi terminat.

Dacă nu scriu, asta nu înseamă şi că nu mă gândesc la aventurile lui Gelu. Grăsunul meu personaj e părăsit în două episoade pe care nu le-am terminat şi în alte câteva încheiate. În momentele de tihnă, mă tot întreb: dacă e destul de bine conturat, dacă e bine să îl las mai schematic ca să contrasteze cu însuşirile şi acţiunile stranii pe care le face, accentul căzând pe evenimente, dacă să îl fac mai şmeker decât a ieşit până acum, dacă e să îl îndrăgostesc de vreo femeiuşcă sau să îl păstrez distant în cercul său „strâmt asemenei unui geniu conştient de rolul său aparte.

Nu reuşesc să mă decid dacă e mai bine să înmulţesc nivele de interpretare prin referinţe culturale ascunse, decriptabile doar de cei care ştiu, sau să simplific înţelegerea pentru toată lumea, explicând aluzia/”trimiterea” în momentul apariţiei ei. Cum nu sunt un fan al “turmei”, probabil că o să las locuri în care vor ajunge doar cei iniţiaţi.

Mai mult, am de gând să strecor un fel de coduri care, odată descifrate, să sporească nuanţele mesajului sau să aducă chiar unele noi, poate chiar fără legatură cu ce se petrece în carte. Nu ştiu exact cum am să fac asta, dar ideea de a crea un text codat, un „supratext” din datele expuse în roman, o am de cel puţin 10 ani. Nu ştiu cum s-a născut ea, dar sunt sigur că ar aduce satisfacţii în plus cititorului care nu ar fi doar martorul unor aventuri, ci si un căutător-descifrator. Ştiu că poate nu aţi înţeles prea clar, dar... intenţia contează. De data asta, sintagma “intenţia contează” se potriveşte perfect, nu ca atunci când se foloseşte pentru a scuza un rateu. Chiar asta e intenţia mea şi doar ea contează... :)) Ok, contează şi intenţia cititorului de a căuta.

Apropo de cititor! Am scris acest text dintr-o oarecare jenă (deci şi din respect!) pentru acei extrem de câţiva (!) oamenii, necunoscuţi mie, care au intrat aproape zilnic pe blog în ultimele 2 săptămâni şi nu au găsit nimic nou.

P.S. Important: am citit 2 cărţi: Împăratul muştelor, din care, previzibilă cum e, nu am înţeles de ce e aşa aclamată, şi N-are momentan titlu, al lui Mihnea Rudoiu, care m-a distrat şi m-ar fi impresionat şi mai mult dacă ar fi fost fără anumite pasaje, care parazitează atmosfera generală (poate voi scrie mai multe despre carte în septembrie). E "important" pentru că, mai acu' ceva vreme scriam AICI aşa " În primul rând, nu am mai citit un rând scris de altii prin cărţi tipărite, de când (incerc să) scriu constant la roman.


6 Responses to "N-am mai scris de 2 săptămâni"

kriticon says
12 august 2009, 08:19

Pana la urma o sa iasa o "Poveste despre scrierea unui roman". Te urmaresc cu placere.(Iar m-am mutat: http://kritic0n.blogspot.com)

Liviu Drugă says
13 august 2009, 12:01

Mă bucur că îţi place. Nu e de colea sa ai un cititor constant care sa isi mai afirme si pe faţă plăcerea de cititor-urmăritor. Multumesc!
Capcana de a scrie despre scrierea unui roman, fara sa il prezinti vreodata, este uriasa. M-a atras si pe mine. Mi s-a si sugerat asta de catre oameni neatinşi de flacăra creaţiei :))))
Poate că, dacă nu aveam tot firul epic al romanului gata desfăşurat în cap, m-ar fi tentat un asemenea experiment, de jurnal fictiv al unei creaţii inexistente.

Aşa că, până una-alta, blogul rămâne locul unde mă povestesc ca autor-purtător de roman. Până la naşterea lui tipărită şi publică, nu îmi rămâne decât să bucur, pe cât pot, câţi mai mulţi vizitatori ai blogului acesta.

Pe de altă parte, şi ce mândrie ascunsă şi mustăciri vesele li se vor întâmpla celor care, în faţa cărţii publicate, se vor complimenta în sinea lor ca l-au cunoscut pe autorul ei încă de pe vremea când pe blogul lui rătăceau câţiva vizitatori.
Dar destul cu umflatul în pene (al meu!), mă duc să mă umflu în experimentul lui Gelu din cele 6 apartamente ale etajului 8 din blocul obscur al Marelui Oraş.
Să fim sănătoşi!

isuciu (kriticon) says
15 septembrie 2009, 08:27

Ce mai face Gelu ?

Liviu Drugă says
16 septembrie 2009, 09:52

Imi place sa cred ca Gelu isi vede de viata lui, in lumea pe care i-am creat-o, pentru ca la reluarea intalnirilor cu el de saptamana viitoare sa aiba ce sa imi povesteasca. :)

Mihnea

Ai dreptate, Liviu, despre eliminarea unor pasaje din carte! Mi-am recitit de curand romanul si sunt de acord cu verdictul tau.
Astept sa vad romanul tau terminat! Si, mai ales, publicat ! :))
Numai bine, mR

Liviu Drugă says
14 noiembrie 2009, 00:05

Mihnea, multzam ca ai trecut pe aici - inainte de toate! Apoi, da! Si eu astept sa imi vad romanul publicat, desi asta e mai putin importanta decat sa il vad gata. Si zic asta pentru ca la cata literatura firava romaneasca am vazut publicata, este imposibil sa nu gasesc o editura care sa se minuneze de lucrarea mea si sa o doreasca sub semnele ei (logo) :))

Toate bune! Tu cand mai scoti o noua carte?