Hai să vă mai zic cum stau cu scrisul la roman (2)


(O saptamana fara internet. Inca nu se stie cand se va remedia problema. Domnii si domnisoarele de la telefonul pentru clienti RDS/RCS sunt de o verzica incredibila cand e vorba sa dea o informatie clara. Le-am si zis, dupa nenumarate termene ratate (de ei), ca prefer sa mi se spuna “nu stim”, decat “maine dimineata” sau “in cursul zilei de azi”… Am avut o saptamana de grele antrenamente la injuraturi deloc usoare… )

Cred ca nu are nici o legatura cu mailurile citite pe telefon, dar, pentru romanul la care scriu, nu a fost o saptamana prea buna. Una dintre imaginile principale ale actiunii, pe care o aveam in cap inca de acum 3 ani, cand am inceput sa scriu scenariul (si tot atunci abandonat), devenit acum roman, nu s-a legat deloc asa cum voiam. A fost o mare si dizgratioasa surpriza! Deja sunt la a 3 forma si nu sunt inca multumit. E un pic mai bine, dar…

De aici am tras niste concluzii, care existau, firave, de mai multa vreme. 1) Nu e bine sa imi imaginez in detaliu vreo scena, inainte sa o scriu. E ca si cum m-as uita in fiecare zi la un tablou si apoi sa il prezint extaziat in fata unui public. E inuman! Este si riscant, pe de alta parte, sa mergi orbeste. Dar este incantator sa fii primul spectator al propriei imaginatii in desfasurare. Desi proza, caile de acces spre creatie, la mine, sunt mai aproape de cele ale poeziei. 2) Nu pot sa inaintez cu gandul ca o sa revin eu si o sa lustruiesc stilistic fragmentul mai tarziu, doar de dragul avansarii cu actiunea. Am deja destule pasaje “nemuncite”, dar ele au macar atmosfera pe care o doream. Cand nici starea generala nu e cum imi doresc, se instaleaza o nashparleala uriasa: nervi la greu! (cum mai ziceam, uneori sunt “in bulan”, alteori sunt cu tarnacopul in mina de sare) 3) Scriu pentru mine! Imi imaginez, cand scriu, incantarea acelor cititori potentiali care imi seamana si, in acelsi timp, respingerea celor care sunt mai “domoliti”, care nu vor vedea cu ochi buni imaginatia impinsa “nebuneste” la extreme. Scriu ceva ce mi-as dori sa citesc. Iar asa ceva chiar nu am citit niciodata. De aici, si bucuria cand, dintre randuri, iese ori ideea asteptata, ori o surpriza placuta.

Sa zicem ca dupa aceasta postare ma simt “in bulan” si trebuie sa verific daca am dreptate. Afara ploua extraordinar, iar temperatura este excelenta. Poate mi-ar trebui niste tigari? :) Despre conditiile in care scriu cel mai bine, data viitoare, imediat dupa ce meseriasii de la RDS/RCS se vor descurca in cabluri si semnale si vor lasa netul sa ajunga si in laptopul meu... :)

1 comentarii:

gym says
11 iulie 2009, 18:15

Nu stiu ce va tot plangeti de rds mie imi merge super de 3 ani .sibiu