Dimineaţa muncitorilor de la termopane


Ati observat dimineata muncitorii inghesuiti in masini, de obicei niste dacii cu 4 uşi plus o mică benă (sau cum i-o zice)? Stau mereu cate 3, inghesuiti pe bancheta din spate, cu feţele amorţite de somn şi de griji. (cei de pe locurile din faţă mi s-au părut mereu mai relaxaţi). Poţi să îţi dai seama că poartă salopete jerpelite şi că au mâinile crăpate şi murdare, că mâinile nu scapă de asprimea muncii lor nici in weekenduri, când, cei mai norocoşi dintre ei , îşi mai fac timp să îşi mângâie copiii pe creştetul capului. 
Azi de dimineaţă, prin nu ştiu ce scurtătură a memoriei, mi-am amintit cum stăteam, copil fiind, pe marginea drumului şi îi priveam, uimit, pe ţăranii înghesuiţi în căruţe, mergând la săpat pământurile ascunse la umbra dealurilor din zona copilăriei mele. Tăcuţi şi posomorâţi mi se păreau acei ţărani, bălămbănindu-se în căruţe, pe drumurile neasfaltate şi comuniste, cum azi îi văd pe muncitorii de la termopane sau din construcţii, îndreaptându-se în maşinile lor rablagite către clădirile de sticlă şi inox, înalte de zeci de metri. 

Le ce s-or gândi oamenii ăştia la 7 dimineaţa, striviţi, pe bancheta din spate, între umerii colegilor lor de muncă, în mijlocul unei intersecţii bucureşte plină de claxoane, şi de maşini inscripţionate multicolor, traversată alandala de trecătorii amorţiţi de somn şi de griji?   

P.S. Să nu divagăm penibil la atitudini de genul "bine că au de muncă, pe criza asta!". :)

2 Responses to "Dimineaţa muncitorilor de la termopane"

jo212 says
21 mai 2009, 10:20

nu m-am gandit la asemanarea cu taranii, desi imi e cunoscuta imaginea asta.. pana la postul tau nu m-am gandit cat de mult seamana trristetea si ingrijorarea oamenilor de oras cu a oamenilor de sat. intotdeauna am avut impresia ca simpt putin diferit, nu stiu de ce. de parca ar avea o mitologie diferita.

Liviu Drugă says
22 mai 2009, 01:31

daca mergi prin spatele blocurilor urbane, o sa vezi gradini in care orasanul si-a pus niste ceapa si niscaiva rosii, si-a priponit un caine de un cotet prapadit, are incropita o bancuta sub un cires de unde copii nu au voie sa ia nici o bucatica. Unii se nasc si mor tzarani, chiar daca traiesc toata viata la oras. Asa cum romani plecati de 40 de ani din Suceava in Kentucky, inca au un pronuntat accent moldovenesc, si abia leaga 3 cuvinte corect in engleza (am vazut cazul real, prin 1993 la tv)