Ce-o sa faca ei cu atatea inregistrari ale trecutului lor?

Azi totul se filmeaza, totul se fotografiaza. De la botezuri, pana la inmormantari. Trecerea momentului se priponeste de eternitatea pixelului printr-o simpla apasare de buton. Cum va influenta memoria urmasilor atata istorie “personala” inregistrata? Nepotii si stranepotii vor cunoaste nu doar momentele importante ale vietii noastre (nunti, nasteri, botezuri), ci si chefurile pe malul lacurilor, excursiile de la bulgari sau discutiile penibile despre ce masina e mai buna in curbe, graterele de weekend inconjurate de muzica anilor ‘80… Ce se va intampla cu prezentul lor, cand vor vedea trecutul familiei, pastrat pe mii de poze sau in zeci de ore de filmare? Cum se va dezvolta sentimentul apartenentei la neam? Cum se vor raporta la un arbore genealogic “viu, in miscare”, desi cam... mort? :)) Cum isi vor privi viitorul cand tot trecutul lor este IMORTALIZAT si digitalizat? Vor trai mai aprig dramele trecerii? Sau vor deveni mai imuni la scurgerea timpului?

Cam la asta ma gandeam in mijlocul unui botez, unde toata ceremonia religioasa – lunga, sobra, monotona – era insotita de dansul liber si jucaus al aparatelor de fotografiat si de filmat. Dupa care, la final, l-am lasat din nou pe Jacky* sa isi prezinte omagiile!

Jacky* este numele de scena al lui Jack Daniel's.


8 Responses to "Ce-o sa faca ei cu atatea inregistrari ale trecutului lor?"

R

Cat de usor putem apasa pe buton fiind constienti de posibilitatea de a stege apoi momentul respectiv. Nu imi place = delete. Delete ability?

Am devenit foarte zgarcit in a apasa butonul.

Foarte multe din momentele despre care vorbesti vor ajunge in "Recycle/Trash Bin" sau pe un DVD care peste ani va afisa urmatorul mesaj:"Unable to read your data. Please use your backup memory."

Liviu Drugă says
27 aprilie 2009, 20:14

Da, insa din acele foarte multe momente, vor ramane destule care vor putea sa declanseze, parerea mea, o schimbare de atitudinea a oamenilor fata de trecutul lor memorat. (ca sa nu mai vorbim ca poate DVD-ul matusii o sa reziste mai mult timp si o sa poti vedea cum era strabunicul fotbalist la Steaua) :))

R

Hmmm ... pentru un strabunic fotbalist la Steaua merita un HDD SOLID STATE separat ... :))

Liviu Drugă says
27 aprilie 2009, 22:15

asta si zic, ca nu o sa necesite nici un aranjament special. va fi in firea lucrurilor sa ai poze pe un hdd solid. de fapt, toate hdd-urile vor fi solide in curand :))

Anonim

Erau, asadar, (cel putin) doi dintre noi carora, in duminica aceea, la acel botez, le treceau prin cap cam aceleasi lucruri. Si mi-am pus la randul meu aceeasi intrebare ca si tine, in timp ce din mana mea, prelungita cu o unelata facuta dintr-un bat si un reflector, faceam sa tasneasca (ca si tine la un moment dat) o lumina pur electrica, tocmai buna, pare-se, pentru facut poze. Din pozitia putin retrasa in care ma gaseam, puteam cuprinde intreaga scena si pe toti cei adunati acolo, ceea ce mi-a pricinuit o a doua mirare: mai toti faceau poze dar, desi participam la un serviciu divin care a durat destul de mult, nimeni dintre cei care asistau nu s-a inchinat ! Poate ca doar asa am crezut eu, dar l-am vazut pe unul dintre preotii care slujeau, cum ne cerceta pe toti cu privirea, asteptand uluit ca cineva sa se si inchine. Si mi-am spus ca trebuie ca aratam urat, daca preotul, obisnuit - spre deosebire de Dumnezeu insusi - cu pozele, a fost atat de surprins. Din asistenta, repet, n-am vazut pe nimeni inchinandu-se, in schimb s-au facut poze cu NE-miluita ! Ca sa nu fie nicio neintelegere la mijloc, eu insumi daca as fi avut un aparat foto bun, sau macar un telefon mobil cu o camera mai performanta, cred ca as fi procedat exact la fel ca toata lumea. Pentru cei care vor avea bun-vointa sa citeasca si sa inteleaga ce vreau sa spun, mai dau un indiciu: a doua intrebare este de fapt raspunsul la prima.

In fine, explicatia mea, asa cum mi-am dat-o mie insumi duminica?

Cred ca evenimentul de duminica este simptomatic pentru timpul si pentru lumea actuale. Mimam sensurile fiindca nu mai stim cum sa le traim si, cum "gura pacatosului (sic!) adevar graieste", facem poze la orice pentru ca, in chip de Elene Ceausescu prinse cu ocaua mica, sa scoatem la moment "dovada" (mecanica, vai !) ca noi am fost de fapt dintotdeauna acolo, in mijlocul sensului si nu ,invariabil, mereu pe langa. Pe de o alta parte cred ca, obisnuiti sa ne tot mintim si sa tot fim mintiti, ne e teama ca intr-o buna zi vom pierde adevarul cu totul si de aceea ne grabim sa-l "imortalizam" cat mai e inca vreme! De remarcat in sprijinul celor spuse mai sus ca in Biserica s-au facut mai multe poze si s-au aprins mai multe lumini electrice decat la petrecerea de dupa (intuiam cu totii ca erau mai multe sensuri de imortalizat in Biserica, inainte ca toate sa piara si sa ne tarasca, asa cum de fapt ne temem, in neantul definitiv al lipsei de sens a egocentrismului nostru.
(Stefan)

Anonim

P.S. 1) Discutia este mult prea larga nu doar ca sa epuizam, dar si chiar pentru a incepe cat de cat cum se cuvine subiectul pus in discutie.
2) Imi cer scuze, in comentariul meu initial, cititi peste tot "sambata" in loc de "duminica".
3) Salutari calduroase si multumiri gazdelor, precum si unchiului Jack D. ("Jacky") !
(Stefan)

Liviu Drugă says
5 mai 2009, 09:46

@Stefan Intrebarea se pune cam asa: Intr-o asa de mare falsitate si "actorie" zilnica, unde naiba isi mai traieste omul pe bune autenticitatea? Unde il gasesti pe individ asa cum e el, de fapt? Daca e sa ma gandesc la faptul ca nu se inchinau in biserica, pot sa urmatoarele concluzii: 1. nu erau credinciosi si s-au saturat sa "minta" in public (nu prea cred asta, la cata prefacatorie e!!!) 2. sunt credinciosi de sorginte gnostica si au venit in biserica doar pentru eveniment, 3. nici ei nu mai stiu ce sa creada, ce rol sa joace, iar relaxarea i-a tradat... Si cred ca lista presupunerilor se mai poate prelungi... :)

Anonim

Ai dreptate, eu insumi ma inscriu cel putin la unul dintre punctele 1), 2) sau 3) de mai sus.
Evenimentul in sine, insa, n-a fost decat un pretext pentru a-mi exprima urmatoarea temere: ca inlocuim nejustificat si periculos de mult trairea (la munte, la mare, la cununie, la schimbarea anotimpurilor, la magazinul de peste drum, etc.), cu memoria, adica inlocuim ceea ce este viu cu ceea ce este automatizat, controlabil.
Raspunsul meu cel mai direct si mai scurt la intrebarea ta din titlu ar fi ca peste ani, celor de dupa noi, le vom pune pur si simplu in brate un vraf de cd-uri cu pozele noastre ! (atat.)
Ei vor afla cu aceasta ocazie ca am fost la cutare si la cutare eveniment, adica le vom servi o interpretare obievtiva a unor fapte (ba chiar, incet-incet a tutror faptelor care ne-ar privi). Cred ca cei mai multi dintre noi, pe masura ce ne vom "mecaniza" mai mult, vom vorbi, vom intelege si mai ales vom fi capabili sa transmitem din ce in ce mai putin. Asa ca, zi dupa zi, lipsiti de nevoia de a face eforturile de imaginatie si emaptice pe care le implica relationarea prilejuita de povestirea prpriu-zisa - ne-mijlocita - a evenimentelor vietilor noastre cat si de increderea pe care trebuie sa o investim in celalalt cu aceasta ocazie, vom deveni (generic vorbind, in timp de cateva generatii), din ce in ce mai mai prosti si mai apatici.
(St.)