Scuipatul şi scuiparea la români

Din străvechi timpuri, prin multe ritualuri uitate, românii au atribuit scuipatului diferite funcţii: 
1)  ţine relele departe 
2)  anulează deochiul şi sperietura 
3)  îndepărtează boala   

Se scuipă când: 
1. ai pus piciorul pe locul în care a cazut un cal, 
2. te intersectezi cu un popă, 
3. doi copii se lovesc cap în cap sau când îşi măsoară înalţimea 
4. copilul se scoate din apă, după baie 
5. nu găseşti un obiect cunoscut 
6. vine o furtună începi o muncă (în ultima vreme parcă e mai curat pe asfalt!!!) 
7. iei primii bani, luni dimineaţa, ca să vinzi cât mai mult 
8. găseşti o monedă pe jos, o ataci prin suipare, pentru a alunga orice rău care s-ar afla pe ea  

Scuiparea de om se pedepseşte
Dacă scuipi un om, o să îi lingi saliva pe lumea cealaltă. Din acest motiv, nu se scuipă nici animalele. Femeia însărcinată care scuipă câinele, va naşte un copil cu păr pe limbă.   

Scuipatul de la Nefârtate vine
Omul se poartă aşa de urăt pentru că Diavolul a scuipat pe primul om făcut de Dumnezeu, pentru că era foarte frumos, ca să-l urâţească. Pentru a-şi slava creaţia, Dumnezeu l-a întors “pe dos” pe om, cu exteriorul în interior, acolo rămânând resturi din saliva Necuratului.   

Acum, că ştiţi aşa de multe despre scuipat, ptiu-ptiu, bate-vă să vă bată, poate vă iubiţi mai mult şi vă scuipaţi mai puţin. 

P.S. Da, da, ştiu. Uneori scuipatul ajută în dragostea „materializată”, dar asta nu a intrat încă în mitologia noastră. Rolul său, în acest context, se regăseşte doar în filme, mai ales, şi în cărţi, deocamdată :)  

Din "Gândirea Magico-religioasă la români", Ion Taloş, Editura Enciclopedică(2001)






0 Responses to "Scuipatul şi scuiparea la români"