Românii, un popor de oameni muncitori?

Gheorghe se află pe locul 4 între cele mai răspândite prenume de români, după Ion, Nicolae şi Vasile. Sursa lui o găsim la greci şi e atestată încă de pe vremea lui Platon - Georgios. Grecescul "georgos" înseamnă "lucrător al pământului, ţăran" = ge (pământ) + ergon (muncă).


- Cum te cheamă?
- Gheorghe, adică muncesc pământul de mi se rupe sufletul, zicea românul abia târându-şi picioarele prin lanul năpădit de ierburi. Din cauza asta le şi dădea foc, "strategic", în calea turcilor, că erau pline de buruieni.

- Ce e ţolu' ăla dă pă tine, moşule?
- Harmani, mânca-ţi-aş, adică dau p-afară dă parai, bă, abia se aude vocea românului de sub ghiorăitul strident de maţe a lu' "Maţe fripte" din Primăverii. De-aia şi dau difuzoarele la maxim în maşini, să le acopere cacofonia din stomac.

Muncitori? Mai mult nu. Aberant de mândri, bolnavi de PR? Excesiv de da.

Vorba lui Eminescu: "după vorbă, după port".

4 Responses to "Românii, un popor de oameni muncitori?"

Nihilistul says
15 ianuarie 2009, 02:06

hahhaah funny ...dragă liviu, la origini cuvântul muncă însemna chin, şi are o descendenţă latină din cuv. labor, care înseamnă muncă şi suferinţă deopotrivă. în franceză, de pildă, travail vine tot din latinescu tripalium ( care insemna un instrument alcatuit din 3 pari cu care se potcoveau caii si boii naravasi. din el rezulta subst travailleor care la randul lui se transforma in travailleur ( muncitor) cuvant care la inceput insemna nu meserias (muncitor) ci "osandit". si ca tot pomeneai de grecii antici pt ei munca era expresia mizeriei omului si nu, vai noua, a nobletii sale. Probabil ca asta cu " munca il înnobileaza pe om" a fost spusa de vreun Gheorghe extrem de mandru - ca orice ţăran- care nu stia cum s-o dea la întors cu osîndirea-:

Liviu Drugă says
15 ianuarie 2009, 14:50

@nihilistul: destul de complicata chestiunea asta cu munca.
1. Sper ca ideile din Star Treck sa devina realitate intr-o zi (dintr-un viitor destul de departat, din pacate) si sa dispara din gandirea omului "aoileu, iar trebuie sa ma duc la munca"
2. Sunt convins ca munca l-a indobitocit maxim pe om, atata vreme cat a ajuns sa fie "workoholic". Atentie: munca inseamna sa te oboseasca, sa nu iti placa lucrul facut. Cand insa vii rupt acasa de munca si dimineata urmatoare abia astepti sa o iei de la capat, esti terminat. Paradoxal, daca munca, asa se zice, l-a scos pe om din randul animalelor, iata ca, prea multa munca l-a adus din nou in mijlocul lor.
3. si seria speculatiilor poate continua...
Mai am una la care tin :)) Taranul care isi cultiva ogorul din placere si vine acasa vlaguit dar fericit, nu munceste. Nu imi aduc aminte cine a zis asta, dar in acest caz, starea taranului se apropie de cea a artistului care se epuizeaza in ceva care ii place.

Liviu Drugă says
15 ianuarie 2009, 14:52

si inca ceva. Stiu ca nu e frumos, dar, pana construim niste roboti ieftini pentru toata lumea, nu putem sa ne intoarcem la un sclavagism decent si respectuos? :)))

Liviu Drugă says
15 ianuarie 2009, 15:21

si nici nu termin bine postul precedent ca ajung pe siteul lui dobrovolschi (www.dob.ro) sa citesc asta:
"Da, a inceput sa fie prea evident. Conduc mai prudent, vorbesc mai frumos. Seara, daca ies, plec spre casa pe la zece-unspe, uitandu-ma cu regret la barmanii pe care nu mai am tineretea sa-i chinui dimineata, tarziu. Am 34 de ani. Ma scol pe intuneric de zece ani de zile. Am adunat rani, accidente sufletesti, certuri epuizante cu colegi si galcevi cu Dumnezeu. Stiu ca si voi. Mi-au scapat din stransori istovitoare iubiri prea salbatice de tinut. Am alergat prea devreme dupa secrete iar ciclul inghet-dezghet al sperantei-dezamagirii mi-a crapat peretii.

Si la voi e la fel: termin creditul asta si-mi dau demisia. Sa intru-n linie dreapta cu leasing-ul de masina si plec. De maine nu mai beau. Daca ne mai certam o data asa, iti promit ca ne despartim. Cu ce naiba-mi platesc ratele daca ma cert cu idiotul asta? Cum le-as explica la ai mei ca prefer sa fiu barman decat sa ma-ntalnesc cu deadline-uri? Sunt facut s-ajung director. O luna, atat imi trebuie, sa-mi demonstrez ca pot.

V-aduceti aminte primele sedinte? Cand semana totul cu filmele despre Wallstreet? Ne-am luat, in joaca, in serios. Traiam cliseul, cu adevarat. Si-acum, la inceput de ani ’30, ne dam seama ca imaginea pe care am crescut-o despre noi ne-a scapat din mana ca un copil problema. Ma bucur ca platesc rata. Ma bucur ca azi n-am sedinta. Ma bucur ca am rezolvat la Administratie. Asta-i bucurie? Sa ai un schweitzer atat de prost ca te saturi cu gaurile?

Dar cum scapam? Tu cum scapi Dobro, ma intreb?

Nu scap, Dobro. Dar am un truc. In timp ce ma bate Realitatea in fata veiozei, sa ma dezic de ce mi-e drag, imi inchipui ca sunt un cersetor c-o carte-n mana. Fara rate, fara certuri, fara functii. Si Sf.Petru mi-o da un gologan sa-mi platesc intrarea..."

Si gata, acum, putin trecut de miezul zilei, ma duc sa ma culc. Somn usor!!!