Jurnal de român în America


Când credeam că twitterul e doar o vrăjeală ieftină, azi mi l-a adus din State, direct în laptop, pe colegul meu de facultate Ciprian, de la care nu mai aveam veşti de muultă vreme. Aici îi găsiţi însemnările despre acomodarea lui cu traiul din America. A plecat acolo prin loteria vizelor. Voi reveni la el (şi la anii de facultate) cât de curând, foarte curând. Bine te-am (re-)găsit, Ciprian!  :-)

Iată, ca o degustare, un fragment despre ultima lui întâlnire cu România:

<< În România, dacă nu eşti în vreo în altă dregătorie, atunci eşti Vedetă. Şi dacă nu eşti nici una, nici alta, îţi mai rămâne să caşti gura la televizor. Unora le place, altora nu. Nimeni nu ştie ce e de făcut. E o fatalitate. România este perplexantă fiindcă tot încercăm să o cântărim cu ocaua civilizaţiilor vestice. Comparaţiile cu societăţile de după graniţa de Vest sau cu Planeta Îndepărtată America duce la oftaturi şi deznădejdea unei cauze pierdute. Ceea ce e greşit: România are (i)logica ei, e un animal din altă specie decât Europa Occidentală sau America din susul hărţii.
De aceea, printre deciziile pe care le-am luat cu ocazia Anului Nou 2009, a fost şi aceasta: să încetez să mai încerc a înţelege ţara de unde am plecat, să nu mai comentez ce se întâmplă acolo, să nu mă mai intereseze. Desigur, în continuare avem familii şi prieteni, care se întâmplă să trăiască într-o ţară bizară.
"Acasă", însă, este aici.>>
 
P. S. Sublinierea cu roşu îmi aparţine.

0 Responses to "Jurnal de român în America"