Insula pustie luată la mişto


Tania, fata mea, în vârstă de 10 ani (cum, probabil, aţi şi aflat deja) îmi povestea zilele trecute ce a mai râs, împreună cu ai ei colegi, când a citit într-un oracol întrebarea "Ce ţi-a lua pe o insulă pustie?". 

În clasa ei, fiecare fată, mai ales, îşi face câte un oracol odată la 4 luni, dacă nu mai repede. Întrebările sunt mereu aceleaşi: ce culori preferi? care e cel mai bun prieten/ă? ce filme/formaţii îţi plac?... Ştiţi formula. Şi, dintr-odată, apare chestia cu insula pustie. 

Pe vremea mea, :-)  detestabilele de pe atunci oracole conţineau aproape obligatoriu această întrebare. Copilul din era comunistă îşi însuşise, inconştient, spaimele conştiente ale părinţilor, printre care IZOLAREA era cea mai mare. Copiilor de azi le lipseşte acest sentiment, aşa cum părinţilor le-a dispărut această teamă - acum au alte probleme, alte căutări (nu discut motivele lor aici). În ciuda acestui fapt, pentru ambele categorii de vârstă, delimitările s-au înmulţit şi s-au diversificat, incipient deocamdată, în cele mai suprinzătoare direcţii. 

Copiii, care ar trebui să perceapă o lume bine delimitată, cu valori definibile, sunt lăsaţi de izbelişte într-o falsă libertate de alegere. Pentru că părinţii, fără să recunoască, nu îşi mai găsesc ei înşişi locul, nu mai sunt în stare să vadă adevăratele hotare, de unde şi SENZAŢIA DE INDEPENDENŢĂ. Adaugă, imediat şi din comoditate, înaintarea prin geografie şi prin statutul social cu avansarea spiritului, şi, de aici, rolul lor părintesc li se pare îndeplinit. Fuga de 2 zile la Roma, posibilă prin noua putere financiară a familiei, este sinonimă cu libertatea. Copilul nu mai primeşte o carte, ci un Playstation, nu un abonament la bibliotecă, ci un abonament de mare viteză pe internet, nu o discuţie faţă în faţă, ci un mess rapid şi două buzzuri. 

Au mai spus-o şi alţii, dar nu văd de ce nu aş repeta-o şi eu: tot mai mulţi, copii şi părinţi, devin nişte insule, unii pentru ceilalţi, şi prea puţini realizează că, în curând, fiecare va ajunge să îşi căute persoana cea mai dragă şi cea mai apropiată în cel mai depărtat arhipelag.

Acum că am terminat de scris asta, mă duc să o iau pe Tania de la Internet. Glumeam. E la televizor...  ;)))))

0 Responses to "Insula pustie luată la mişto"