"Amintiri din Casa Morţilor" - Dostoievski


Alexandr Petrovici, eroul cărţii, are 2 obsesii fundamentale cât timp îşi petrece viaţa în lagărul siberian, în urma unei crime pasionale. 

Prima obsesie e să cunoască, deci să studieze, temperamentele umane pe care le întâlneşte. Stă atent, ca la o vânătoare, să tragă cât mai mult din experienţa altora în trăirea lui. Îi urmăreşte că un detectiv, parcă pregătindu-şi viitoarea scriere (cum face şi Soljeniţîn în Gulagul). În acest fel, întâlneşti toate firile umane, de la cei mai josnici: criminali, hoţi, traficanţi ("contrabandistul lucrează din pasiune, din vocaţie. În felul lui e un artist"), la cei mai jucăuşi, cu memoria golită, voluntar sau nu, de crimele pentru care au fost condamnaţi. De fapt, joaca, jocul, disimularea îi caracterizează pe mulţi dintre criminali, care apelează la ele tocmai pentru funcţia lor cathartica - "De unde era să îmi închipui pe atunci că ar fi în stare cineva să înjure şi să se certe numai din plăcere, pentru a petrece, găsind în asta prilej de distracţie, de exerciţiu plăcut, de delectare! (...) Dialecticianul bun de gură şi mester la înjurături se bucură de mare stimă. Aproape că îl aplaudau că pe un actor"

A doua obsesie se petrece pe taramnul iertării (nu, doar Dostoievski este marele iertător al secolului 19?) - "...sunt convins că şi faimosul sistem celular nu atinge decât un scop aparent şi iluzoriu. El stoarce din criminal toată puterea şi energia, îi zdruncină şi le vlăguieşte sufletul satind în el spaimă, pentru că apoi să infatisese societăţii o mumie morală, un semidependent în chimp de model de îndreptare şi căinţa." sau "Niciodată un om din popor nu-l învinuieşte pe condamnat, oricât de înfiorătoare i-ar fi fapta, şi îl iartă, fiindcă ştie că îndură îndeajuns pentru ea. Şi cred că nu-i întâmplător faptul că tot poporul din întreaga Rusie socoate crima o adevărată nenorocire şi pe ucigaş un năpăstuit."
Parte din clasa aristocratică a vremii, personajul face tot posibilul, într-un amestec de instinct şi deducţie, să îşi păstreze poziţia: orice înjosire l-ar fi coborât, paradoxal, în ochii celorlalţi, ai prăpădiţilor. Dintr-un alt unghi privind diferenţa de clasă, de educaţie, Dostoievski subliniază în repetate rânduri că "un om cult, osândit de lege la aceeaşi pedeapsă ca şi omul din popor, are adesea incomparabil mai mult de pierdut decât cel din urmă".

Mă opresc aici, pentru că e departe de mine ideea de a transforma aceste rânduri într-o, fie ea chiar şi mică, recenzie. Nu am vrut decât să pun pe tavă, în faţa preacinstiţilor dumneavoastră ochi, o carte care înfăţişează un univers depărtat nouă, în timp şi spaţiu, unde, la momentul descris în amintiri, nu se ajunsese la violenţa gulagului sovietic, unde oamenii, atât de diferiţi în esenţa lor, se reduceau la un ritm comun al vieţii, una total diferită de cea din afară lagărului. 
Lăsaţi dracului telecomanda şi citiţi. Părerea mea... :)

F.M. Dostoievski - Amintiri din Casa Morţilor, Editura Pro, 1995

4 Responses to ""Amintiri din Casa Morţilor" - Dostoievski"

warza

"... lăsaţi dracului telecomanda şi citiţi."
plus un pahar cu vin.

andrei

m-ai convins sa o cumpar miercuri, 23.07 de la Bpt (Jurn Nat.)

Anonim

Domnu' autor, aveti vreo doua typo chiar la inceputul articolului:

Alexandr Petrovici, eroul cărţi"I", are 2 obsesii fundamentale cât timp îşi petrece viaţă"A" în lagărul siberian, in urma unei crime pasionale.

La "eroul cartii" si la "isi petrece viata"...

Liviu Drugă says
18 septembrie 2014, 01:44

Anonim, mulţumesc. :)
Pe vremea aceea eram mai neatent. Nu că acum aş fi mai altfel... :))