Curiozitatea a ucis pisica – iar satisfacţia a înviat-o


"Satisfacţia, arta de a găsi adevărata împlinire", autor Gregory Berns - Nemira, 2007

Să pornesc de aici: “Dopamina este secretată ca răspuns la activităţile plăcute – cum sunt mâncarea, sexul, drogurile – ea este eliberată şi în urma unor senzaţii neplăcute, ca zgomotele puternice şi şocurile electrice. De fapt dopamina este eliberată înainte de consumarea activităţilor bune şi rele, acţionând mai mult ca o substanţă chimică anticipativă, nu legată de plăcere. Cea mai parcimonioasă explicaţie a funcţiei dopaminei sugerează că ea pregăteşte sistemul motor corpul pentru o anumită acţiune. Dacă această idee este corectă, atunci satisfacţia nu vine atât de la atingerea unui scop, cât mai degrabă de la ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge acoloşi de aici: “Ne place sau nu, natura ne-a dat un creier în acord cu lumea, aşa cum este ea. Se poate să nu ne placă mereu noutatea, dar creierului îi place. Am putea spune chiar că creierul nostru are o minte proprie” 

Am primit această carte, printr-un “sampling” al editurii Nemira, la concertul Gotan Project de anul trecut. Constatam atunci, zâmbind cu memoria pierdută în anii mei de publicitate, sampling nu se face doar la pliculeţe de Knorr, cafea, şunculiţă şi cafea. Lucru mare împărţirea de cărţi, dar şi ridicător de semne de întrebare faţă de calitatea conţinutului lor. Greşeam: cartea merită toată atenţia.

Linia directoare este, simplu exprimată, următoarea: satisfacţia nu vine din atingerea ţintei, ci din căutarea ei. Au mai spus-o şi alţii, sub diferite forme, însă când vine specialistul şi zice “uite, băi fericitule, sau băi tristule, de ce viaţa ta arată aşa”, şi îţi dă cu cercetările în cap, în capul ăla de la care ţi se trag toate ponoasele, încântările sau angoasele, parcă privirile tale mai avansează un milimetru prin ungherele cunoaşterii.

Gregory Berns, autorul, nu se opreşte la a aduce argumentele ştiinţifice, din care nu ar înţelege toată lumea mare lucru, ci merge “la concret”. Jucătorul la loto nu vede banii, când se gândeşte la câştig, ci la ceea ce ar putea obţine cu ei. Reducând dimensiunile, o bancnotă de 100 lei înseamnă (pentru unii!) filme, cărţi, cd-uri, ţigări, benzină etc, într-o nebuloasă greu de perceput în toate detaliile. Şi atunci ne oprim la bancnotă – după ea alergăm, fiind mai uşor de căutat. Această căutare lasă porţile deschise tuturor satisfacţiilor pe care banul le poate aduce. Aşteptarea, zăbovitul sub tocul acestor uşi deschise provoacă plăcere. (“Cumpărarea posibilităţilor, şi nu bunurile concrete cumpărate este ceea ce dă farmec banilor”)

Tot referitor la bani, Berns face o observaţie care lămureşte surprinzător, cel puţin pentru mine, avariţia bogatului: banii mulţi, aflaţi la discreţie, nu ar trebui cheltuiţi. Consumând din ei, bogatul pierde din numărul de opţiuni, deci din sursa visărilor şi satisfacţiilor lui. Săracul, neavând rezerve de acest gen, visează potenţialul, posibilul cuibărit în câştigul urmărit. Bogatul, dacă pierde, îşi rupe din prezent. Din contră, săracul rupe, dominator, din viitor.

Şi pentru mine, glumele au fost mereu o cale de a percepe altfel sensurile, de a le îmbogăţi de cele mai multe ori. Şi în carte se afirmă acelaşi lucru. “Probabil că o glumă este cu adevărat amuzantă deoarece transmite o informaţie nouă (… ) determinând o restructurare a ceea ce observăm”. 

E clar, sper, că recomand acest text tuturor celor care vor mai mult. Mai multă informaţie, mai multă auto-surprindere, mai multă mirare, mai multă cunoaştere. Nu ştiu cine a zis, cu o zdrobitoare dreptate (Noica?): “când ai încetat să te miri, eşti ca şi mort” (citat aproximativ). E vorba de mirarea aceea, a copilului, da?, să ne înţelegem. (Mai e şi mirarea respectabilului Platon, care spunea că aceasta e începutul filozofiei, dar să nu ne băgăm într-atât de adânc, zic... deocamdată) Veţi găsi în carte destul motive să vă miraţi, să aveţi satisfacţii conform principiilor enunţate şi întâmplărilor redate aici de Gregory Berns, doctorul în filosofie, profesorul asociat de psihiatrie şi ştiinţe contemporane la Universitatea Emory, din Atlanta.

Cuprins: Sclavul din creier, Din dragoste pentru bani, Gratificaţii enigmatice, Problema sushi, Domul electric al plăcerii, Doare atât de bine, Cursa la înălţime, Islanda: experienţa, Sex, dragoste şi creuzetul plăcerii.

P.S. Titlul acestei postări este al unui subcapitol din carte. 

0 Responses to "Curiozitatea a ucis pisica – iar satisfacţia a înviat-o"