"Barosane, traiasca familia ta!"

Cheia cade, din greseala, sub lift, liftul fiind blocat la parter. Varu' (al meu) se baga pe jumatate sub lift, incercand sa ajunga la ea.
- Meshtere, repari mantzocaria asta repede, ca ma astepta nevasta-mea la 3?
Vocea groasa si superioara, mishtocarinda, vine de la un rrom, cam la 130 de kilos, cu tzigara fleoscaita in coltul gurii si cu pachetul de Kent superlung mototolit in mana stanga, in care se chinuie sa mai tzina si o plasa plina cu tot felul de pungutze colorate, destinate, cred, sa binedispuna guritza lu' soatza lui rroma, aflata  in necaz medical la spitalul unde se petrece intamplarea.
Varu' apuca pana la urma cheia si se ridica:
- Ti se pare ca arat a mecanic? nu il iarta nici el pe etnicul in cojocul cu gulerul colorat de timp.
Rromul e putin surprins de replica: 
- Nu sunteti de-aci? 
Varu', dezgustat, firesc :), de confuzie:
- Normal ca nu. 
Balonashul artzgos devine mielusel: ascunde subtil plasa la spate si isi scoate tzigara din gura, dupa care baga al mai mieros ton posibil: 
- Barosane, traiasca familia ta, ma duc si eu la femeia mea, ca are cancer la burta, si n-am un ban, saraca! N-ai sa-mi dai si mie un leu?
Varu' avea. Dar nu l-a dat.

(Comportament asemanator vezi aici)