Hipermodernitatea si consumatorii de blog

Modernitatea, dupa Gilles Lipovetsky, inseamna “tehno-stiintza, piata libera, democratia si drepturile omului” si era axata pe asteptarea viitorului. Tot el, in interviul din Dilema Veche (nr. 253, 18-22 dec 2008), defineste postmodernitatea pe coordonatele consumerismului, divertismentului si ale televiziunii, subliniind ca o astfel de societate e centrata pe timpul prezent. Ceea ce traim acum, zice el, este HIPERMODERNITATEA, adica o exacerbare valorilor modernitatii.

In sec 19, cultura statea departe de economie, nimeni nu se astepta vreodata ca omul de cultura sa se acopere de succes financiar. Azi, cele doua surori, pana acum 200 secole vitrege, isi dau mana intr-o hora in care ambele au de castigat. Capitalismul cultural nu de oamenii ideilor a fost inventat, ci de oamenii banilor. Avangarda, subiect de mandrie printre artisti epocii, este cedata “garzii financiare”. Cultura se vinde BINE, deci i s-a facut, cu mare tam-tam, o piata internationala de desfacere: muzee, orase, trasee turstice din romane celbre devin iconuri ale comertului cultural. Lipovetsky isi continua teoria spunand ca masele au parte in acest fel de un mai mare si liber acces la cultura. Lucru corect, daca e sa luam in calcul doar internetul.

Omul de rand acum stie mai mult si vrea sa stie mai mult. Deci o sa cumpere mai mult. Din pacate, lucru sublinat si de filozoful-sociolog, omul de rand cumpara brambura. Achizioneaza obiecte culturale “de masa”, uneori foarte scumpe, si consuma fara criterii.

Hiperabundentza pietei il drogheaza, extazul informatic il paralizeaza.

Consumatorul striga superior “Stiu! Stiu! Mai vreau!”, dar insasi asurzitoarea strigare ii blocheaza accesul lui la, sa zicem, soapta IDEEI. Se CONSUMA in prea multe FORME, fara sa isi dea seama ca valoarea se afla, SUBSTANTIAL, in IDEE, iar aceasta in CONTINUT. Filmul este CU actorul cutare, mai rar fiind descris ca fiind DESPRE ceva. Ca sa ajungi la DESPRE, trebui sa afli pe CUM si DE CE, iar ele stau ascunse in CULTURA GENERALA ELEMENTARA (aia de la scoala, da) si in CRTICA (de film, de carte, de arhitectura etc). CRITICA e straina consumatorului, asa cum ii este si ARTA consacrata.

Blogurile frecventat--aplaudate sunt cele cu posturi si mesaje multe (porno limbaje si injurii, mai mult sau mai putin creative,). Autorii lor, PERSONULITATI consacrate, in timp record, de numarul de clickuri comsumariste, se inscauneaza pe tronul traficului oferind adunaturi usurele din marea de banalitati ale internetului. Majoritatea nu are nici o treaba cu actul creator, dar se infoaie cand blogul/siteul lor capata FORMA. Pentru ca forma impresioneaza, ba mai mult, ea este cea apreciata - “Intai confortul vizitatorului, ce, vrei sa nu mai vina a doua oara?”

Toata lumea produce, pe internet si aiurea. Intotdeauna vei gasi inculti si hamesiti “de arta si cultura” sa iti spuna ca esti un mare artist in viata. De ce? Pentru ca lui, consumatorului, ii place ce ai zis sau ai fact tu acolo. (Simpla placere, personala, e pericol public!!) Si, daca nu ii place, clickul lui ti-a facut rating si altii vor veni sa vada de ce ai ratingul asa de mare (fara co-notatii!!) .

Cautati ideea si trosniti-o intr-o forma incitanta. Speculati hipermodernitatea, dar nu va lasati furati de ea.

P.S. Abia am terminat de scris textul de mai sus, pornind de la interviul din Dilema Veche, cand am descoperit un alt interviu pe aceeasi idee, mult mai amplu, al lui Gilles Lipovetsky in Suplimentul de Cultura.

P.P.S. Maine m-as duce sa si caut "Ecranul global"

0 Responses to "Hipermodernitatea si consumatorii de blog"